Trei giurgiuveni în „aventura vieţii”
0
Tudorel Eduard Belu (39 ani) se numără printre cei cinci câştigători ai concursului „Rahan te trimite în Safari” extraşi miercuri, 8 decembrie, la sediul „Adevărul Holding”. Acesta va pleca în luna februarie împreună cu soţia Lenuţa (39 ani) şi fiica Ema Carmen (15 ani) în Kenya, acolo unde vor sta o săptămână
Fericitul câştigător spune că pasiunea pentru Rahan a apărut pe vremea în care era elev în clasa a V-a. „Unul dintre colegi era fiu de poştaş şi avea abonament la Rahan şi Pif. Era cel mai invidiat copil din şcoală. Ne rugam de profesoara de franceză să ne traducă dialogul din reviste” afirmă Belu cel care a fost penalizat cu o notă mică de aceeaşi profesoară din cauza eroului din epoca de piatră. „M-a auzit profa că pronunţ numele lui Rahan. M-a chemat la ea şi m-a pus să mai pronunţ o dată. După cum ştiţi în franceză h-ul nu trebuie să se audă, iar cum eu ziceam «Rahan» în loc de «Raan» m-am ales cu nota doi” se amuză bărbatul.
Rugat să facă o comparaţie între revistele de atunci şi cele de acum, traduse în limba română, Tudorel Belu spune că autenticitatea s-a păstrat. „Sunt incredibil de bine desenate, până la cel mai mic detaliu. Vezi cum Rahan se agaţă de liane, şi remarci umbra acestora pe el. Ai senzaţia că zboară pe bune” crede acesta. Giurgiuveanul este de părere că iniţiativa trustului „Adevărul Holding” de tipărire şi în limba română a unor reviste care făceau senzaţie în anii ’70-’80 este una care îi poate face pe „puştii” din ziua de azi să renunţe pentru câteva momente la calculator.
În afară de revistele cu Rahan, giurgiuveanul se declară fan al colecţiilor „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă” şi „101 cărţi de citit într-o viaţă” scoase pe piaţă tot de „Adevărul”. Chiar dacă nu prea are timp să citească din cauza serviciului, bărbatul mărturiseşte că volumele reprezintă o investiţie pe termen lung. „Le cumpăr pentru fata mea care a moştenit pasiunea pentru lectură de la mine. Când voi fi doar un bătrân pensionar, o să îmi iau cărţile adunate în această perioadă şi am să le savurez pe îndelete, într-un cort, undeva pe marginea unui lac de munte” spune bărbatul oprit din „reverie” de soţia sa. „De unde ştii tu că o să mai ai ochii buni la şaptezeci de ani?!” îl tachinează aceasta. „Dacă nu o să mai văd, îmi cumpăr ochelari şi tot le citesc” replică bărbatul.
Au crezut că e o glumă
Tudorel Belu recunoaşte că îi este în continuare greu să creadă că se numără printre câştigători. „Este pentru prima oară când eu sau familia mea câştigăm ceva. De fapt am mai câştigat acum vreo şapte ani o sumă de bani la 6 din 49, însă a fost ceva infim pentru că am prins numai patru numere. Pare un vis, cum să fiu eu cel extras din peste 5.000 de concurenţi?!” se întreabă bărbatul care începe să povestească ce i s-a întâmplat în ziua în care a câştigat excursia în Kenya.
„Eram nervos în acea zi pentru că îmi fusese suspendat carnetul de conducere pentru că am călcat linia continuă. Numai în România se întâmplă ca pentru o greşeală să fii pedepsit de trei ori. Nu numai că mi-au reţinut carnetul pentru 60 de zile dar m-au şi amendat cu 180 de lei şi penalizat cu 6 puncte” afirmă Belu. „Eram atât de supărat încât nici măcar la telefon nu am mai răspuns. A făcut-o soţia şi m-a anunţat că vom merge în Africa. Până nu mi-am văzut numele în ziar nu am crezut” susţine giurgiuveanul.
Acesta se felicită pentru faptul că a insistat pe lângă soţie să ducă plicul de concurs la poştă. „Plicul era pregătit de trei zile. L-am lăsat pe o măsuţă şi am rugat-o pe Lenuţa să îl ducă la poştă. Zilele treceau iar plicul îl găseam tot pe etajeră. Sătul de situaţia asta, am strigat într-o dimineaţă, dacă are de gând să trimită plicul pentru că o să plece altcineva în Africa în locul meu. Uite că până la urmă i-am lăsat eu pe alţii acasă” povesteşte fericitul câştigător.
Vrea să îşi schimbe numele în... Shaka Zulu!
Tudorel Belu susţine că premiul este binevenit şi se potriveşte ca o mănuşă familiei sale, una cu spirit de aventură. „Împreună cu soţia şi fiica mergem an de an în drumeţii. Ne place foarte mult muntele, ne plac locurile greu accesibile. Anul trecut am fost în Bucegi, la peste 2.000 de metri altitudine. Am făcut cunoştinţă cu «Drumul lui Carol I» o zonă pe care trebuie să o iei la picior. Este costisitor, dar pasiunea e mare. Vedeţi că nici termopan sau parchet nu am, plus că doar eu am servici lucrând la o firmă de construcţii. O să rămână doar soacra acasă” afirmă giurgiuveanul.
Acesta este hotărât să meargă în Africa şi ia contact cu tradiţiile şi cultura triburilor de masai. Tudorel Belu spune că nu se va baricada în hotel ci va încerca să se bucure de aventură. „Le-am spus prietenilor că o să îmi schimb numele în Shaka Zulu. Poate o să mă rad în cap şi o să îmi pictez faţa. Îmi pun şi o fustă din aia, de-a lor. Am de gând să dansez în jurul focului. Recunosc că nu mă pricep, dar poate îmi oferă ei o băutură pe bază de nucă de cocos sau ceva de genul ăsta şi încep să mă agit” se amuză giurgiuveanul. „Fiica mea vrea să îşi ia o maimuţică de-acolo, însă nu ştim cum va reacţiona Rocky, papagalul nostru. Pe soţie o pun să facă schimb de reţete culinare cu kenyenii. Noi îi le facem cunoştinţă cu ciorba acrită cu zeamă de varză ei să ne dea ceva reţete cu furnici sau trompe de elefant” continuă Tudorel Belu care numără zilele rămase până la „aventura vieţii sale”.
Se încarcă comentariile...
