Stiri din Giurgiu

Mulţi preoţi, atât din municipiu, cât şi din judeţ, sunt acuzaţi de enoriaşi că iau mai mulţi bani pentru slujbele la nuntă, botez ori înmormântare decât notează pe chitanţă.

Nu de puţine ori, locuitorii din municipiu, dar şi din judeţ, s-au plâns de faptul că unii preoţi profită de pe urma evenimentelor importante din viaţă (botez, nuntă sau chiar înmormântare) şi îi „taxează” cu preţuri, de cele mai multe ori, mult peste tariful normal perceput de biserica ortodoxă.

Dacă pentru evenimentele fericite (nuntă sau botez) tarifele nu sunt întotdeauna exorbitante, oscilând între două sute şi trei sute de lei, de multe ori achitate contra unei chitanţe, nu acelaşi lucru se poate spune despre înmormântare.

Pe principiul „mortul trebuie îngropat”, multe feţe bisericeşti impun tarife ce depăşesc trei sute de lei. Desigur, în majoritatea cazurilor, fără vreo chitanţă. Sau, dacă se eliberează această chitanţă, suma înscrisă este, de multe ori, chiar de zece ori mai mică decât cele solicitate de preoţi.

La Slobozia, preotul mai negociază chiar şi preţurile calendarelor

În comuna Slobozia, situată la doar cinci kilometri de municipiu, unul dintre preoţii parohi îşi fixează tarifele după posibilităţile financiare sau după afinităţile enoriaşilor. În aceste condiţii, preţurile impuse în parohie depind de starea financiară a solicitantului, de multe ori o înmormântare ajungând să coste şi şase sute de lei. Una dintre enoriaşele din comuna amintită, sub protecţia anonimatului, ca de altfel toţi interlocutorii din mediul rural, ne-a declarat că, mai nou, părintele Lungu ar negocia chiar şi preţul de vânzare al calendarelor. „Are concurenţă mare, maică, la mânăstire, şi a lăsat mai nou tarifele jos de tot, că până acum ne impunea preţuri mult peste puterile noastre”, a mai declarat aceeaşi bătrână.

Malu – comuna unde preţurile se negociază ca la piaţă

Tuşa Maria, una dintre femeile din comuna Malu care, de curând, şi-a înmormântat soţul, povestea, cu lacrimi în ochi, cum i s-a impus suma de şase sute de lei, pentru că altfel riscă să rămână cu mortul neîngropat. „Am dat, maică, suma asta, dar sunt supărată că nici măcar o slujbă demnă nu a avut omul meu”, mai spunea bătrâna. „Când am chemat să îi citească de ieşirea sufletului, mi-a cerut trei sute de mii de lei”, a mai declarat tuşa Maria.

Din fericire, comuna Malu este o comună păstorită de doi preoţi, unul dintre aceştia fiind cunoscut printre enoriaşi ca un preot care înţelege situaţia grea a unora dintre cei pe care îi „are în grijă”, nu de puţine ori acesta ajutându-i cu diverse pe cei mai nevoiaşi.

Preotul acuzat de negocierea preţurilor, George Cocoru, declara, pentru ADS:

„Nu comentez în niciun fel acuzaţiile care mi se aduc. Dar vă spun un singur lucru: atât eu, cât şi alţi colegi, preoţi, din judeţ şi din ţară, nu ne-am luat salariile de luni bune, şi cu toţii avem case, avem familii, avem rate...”

„În Vedea, preoţii sunt pâinea lui Dumnezeu”

Comuna situată la mai puţin de doi kilometri de Malu, Vedea, este, de asemenea, păstorită de doi preoţi. Despre aceştia, oamenii au numai cuvinte de laudă. Moş Tudor, sprijinit în baston, spune că „părinţelul s-a implicat chiar în reconstruire bisericii, ne-a cerut şi nouă, ce e drept, bani, dar am dat fiecare cât am putut, şi fără să fim forţaţi. Despre banii de slujbe, dă fiecare, după puterile lui, nu ne cere sume fixe”.

Există, într-adevăr, o taxă de înhumare, fixată de Patriarhia Română, percepută de fiecare biserică în parte şi obligatorie pentru fiecare enoriaş.

În bisericile din municipiu, fiecare preot are taxa lui

Cele opt biserici din municipiu au arondate, fiecare, anumite zone. O parte din preoţii acestor biserici au, ca şi „confraţii” din teritoriu, sume prestabilite pentru evenimentele la care sunt solicitaţi. Nu întotdeauna, pentru că, de cele mai multe ori, chiar dacă nu eliberează chitanţe, nu fac abuz de motivul pentru care sunt chemaţi. Bunăoară, la Biserica Smârda din municipiu, preoţii nu solicită decât trei sute de lei pentru o înmormântare „neprevăzută”, pentru un decedat pe neaşteptate. În schimb, tariful pentru un mort la care familia se aştepta să plece în lumea celor drepţi, suma poate creşte şi cu două sute de lei. „Se eliberează o chitanţă, desigur, dacă ni se solicită”, a declarat tanti Anica, vânzătoare de lumânări la biserica amintită.

Pe lângă taxa de înhumare, pentru care se eliberează sau nu chitanţă, după norocul solicitantului, se mai achită altă sută de lei pentru depunere la capelă, şi treizeci de lei pentru cel care trage clopotul.

Episcopia Giurgiului neagă orice acuzaţie

Purtătorul de cuvânt al Episcopiei Giurgiului, preotul Gabriel Chirculeanu, infirmă toate acuzaţiile, atât cele din partea enoriaşilor, cât şi cele ale preoţilor:

„Nu avem cunoştinţă de aşa ceva. Până în prezent, nu ne-au fost aduse la cunoştinţă sesizări cu privire la asemenea gestui din partea preoţilor parohi. Există un inspector eparhial care soluţionează asemenea cazuri, dar nu a fost solicitat până acum. La conferinţele administrative, preoţii noştri sunt îndrumaţi să elibereze chitanţe. Dacă cer alte sume, nu ştiu nimic”. Referindu-se la acuzaţiile preoţilor, că nu şi-ar fi primit salariile de luni bune, purtătorul de cuvânt al Episcopiei declară că nu este nimic adevărat, la această dată Episcopia Giurgiului fiind la zi cu plata salariilor. „E drept, poate nu şi-au luat salariile de la parohiile unde sunt venituri mici sau chiar deloc, dar banii care li se cuvin le-au fost viraţi”, susţine preotul Chirculeanu.

În urma acuzaţiilor, rămâne doar afirmaţia unuia dintre păstorii credincioşilor, care spunea, neoficial, că dacă nu ar mai prinde aşa, câte o înmormântare sau nuntă, sau alt eveniment, ar muri de foame, în condiţiile în care nu au din ce trăi.