Povestea strugurilor de la Greaca. După ce ani la rând se produceau tone de struguri, acum vânzarea se face doar cu lădiţa

Florea Constantin si sotia sa sunt printre putinii producatori de struguri din comuna Greaca

Comuna Greaca este cunoscută în ţară pentru tradiţia de sute de ani în cultivarea strugurilor de masă din cele mai rare soiuri. În comună a existat chiar şi o staţiune de cercetare şi producţie vini viticolă, specializată în producţia strugurilor de masă din ţara noastră, dar de care astăzi s-a ales praful.

Numele localităţii Greaca provine de la o grecoaică, proprietară de moşie, care avea un han prin partea locului. Călătorii povesteau deseori despre popasurile lor „La grecoaica cea frumoasă” sau, pe scurt, „la grecoaica”. Prima atestare documentară a localităţii datează din 16 august 1532, într-un hrisov prin care Vlad Voievodul (Înecatul), domn al Ţării Româneşti, a întărit stăpânirea jupânului Fartat Pârcălabul asupra satului Oneştii de jos şi acorda viniricitul Cernăteştilor Mânăstirii Snagov.

Istoria comunei se leagă de istoria strugurilor

Un al doilea hrisov, al aceluiaşi Vlad, elaborat la 27 august, sunt atestate documentar viile de la Greaca. Astfel, de patru secole, viile şi vinul de la Greaca, peştele din baltă alături de celelalte culturi agricole au reprezentat sursa principală de venituri pentru locuitorii din zonă.
Cu toate dificultăţile întâlnite, viticultura s-a dezvoltat necontenit. Viile se ţineau lanţ, pe toată zona de contact a câmpiei, cu lunca Dunării, începând de la Chirnogi şi până la Prundu.
Tradiţia viticolă multiseculară există în zonă, cadrul natural deosebit de favorabil strugurilor de masă, alături de marile perspective oferite viticulturii de transformările survenite după al doilea război mondial au determinat înfiinţarea Staţiunii Greaca, unica staţiune de cercetare şi producţie vini viticolă specializată în producerea strugurilor de masă din ţara noastră. Staţiunea de cercetare şi producţie a fost înfiinţată la 13 octombrie 1959, de atunci oferind pentru majoritatea locuitorilor din zonă locuri de muncă sigure.

Din culturi de vii, în teren arabil

După revoluţia din 1989, la împlinirea a 351 de ani de atestare documentară a producţiei de struguri din Greaca, terenul pe care se afla Staţiunea de cercetare, peste o mie de hectare, a trecut în administrarea Academiei Române.
„A fost primul pas către distrugerea producţiei de struguri din comună”, spune, cu amărăciune, primarul Mihai Bivolaru. „La scurt timp, au mai rămas doar o treime din hectarele de struguri care, odinioară, erau mândria comunei noastre”, mai afirma primarul comunei.
La scurt timp, viile au lăsat locul terenului arabil. Acum, în locul câmpurilor acoperite de şpalieri pe care se întindeau vii din cele mai alese soiuri, se află doar culturi de grâu sau de porumb. Vii mai găseşti doar ici-colo, în proprietatea câtorva săteni.

Terenul a încăput pe mâna unui cetăţean arab

Ceea ce altă dată erau vii, acum teren defrişat, a încăput, din decembrie 2009, pe mâna unui cetăţean arab. Al Zubaidi Oudai este administratorul firmei Liylan Hortimpex SRL, cu sediul social în comuna Snagov, dar care are punct de lucru în comuna Greaca.
Unul dintre directorii societăţii, şi fost director al Staţiei de cercetare, totodată, Ioan Drăgan, povestea, pentru Adevărul:
„Via care a fost odată, acum nu mai este...A fost defrişată, cu timpul, şi ceea ce ne doare cel mai tare este că nu a depins de noi, românii, să o protejăm. Acum, singurii struguri care se mai produc, sunt cei din viile cetăţenilor. Îmi amintesc că, în anii normali, la staţiunea noastră se produceau chiar şi zece tone de struguri de cea mai bună calitate.”, mai povesteşte Ioan Drăgan.

Struguri „inventaţi” la Greaca se mai găsesc doar în podgoriile de la Ştefăneşti

 Aici, la Greaca, s-au născut soiuri cunoscute, care acum se mai găsesc doar la staţia de cercetare de la Ştefăneşti. Este vorba despre soiurile Carmina şi Xenia, cărora li se adaugă variante ale Muscatului de Hamburg sau ale Muscatului de Italia. Cele din urmă soiuri sunt extrem de solicitate pe piaţa internaţională, astfel că, dacă s-ar relua producţia în comuna Greaca, bugetul acestei localităţi ar creşte considerabil.
Singurul mare regret al lui Ioan Drăgan este faptul că staţiunea de cercetare nu a reuşit, în toţi aceşti ani, să se redreseze, şi să fie „pe picioarele ei”.

La Greaca, strugurii se mai vând doar cu lădiţa

Dacă în anii premergători revoluţiei din decembrie 1989, producţiile de struguri din Greaca se ridicau la peste zece tone, şi tot pe acolo se situau şi comenzile, acum doar cetăţenii care mai au vii mai produc struguri din soiuri încrucişate de Hamburg.
„Cu greu mai producem ceva, pentru că e mult de muncă, viţele sunt relativ pretenţioase, pentru că sunt soiuri nobile”, povesteşte nea Florea Constantin, un grecean ce tocmai îşi adună producţia. „Sortăm strugurii, pe cei care arată bine, îi punem în lădiţe, şi ieşim pe marginea drumului să îi vindem. Poate opreşte vreun orăşean care să poftească la strugurii noştri”, mai spune Florea Constantin.
La lucrările de la câmp îl ajută doar membrii familiei. Şi el, ca şi alţi locuitori ai comunei, şi-ar dori ca Staţia de cercetare din comuna lor să renască. Chiar dacă nu va fi la fel ca înainte, ar fi bine, atât pentru locuitori, cât şi pentru bugetul comunei, să se resădească şi să se reînceapă producţiile de struguri din soiurile „made in Greaca”, şi care sunt, în continuare, mândria comunei.