Narcis Coman, „legenda vie” a fotbalului giurgiuvean

0
Publicat:
Ultima actualizare:

A fost acuzat că i-au plăcut şpriţurile şi femeile însă nimeni nu i-a pus la îndoială talentul. A devenit mai iubit în ţară decât în oraşul în care s-a născut şi pe care s-a încăpăţânat să nu îl părăsească. A devenit primul portar din istoria fotbalului românesc desemnat cel mai bun fotbalist al anului. Este Narcis Coman, „campionul reflexelor”.

Fostul portar al naţionalei României şi al echipelor UTA, FC Argeş, Dinamo, Steaua, SC Bacău şi CS Târgovişte locuieşte singur în cartierul Policlinicii. Deşi în toamnă va împlini 65 de ani, giurgiuveanul se remarcă prin eleganţă şi volubilitate. Are multe de povestit după cinci decenii închinate „sportului rege”. Timpul liber şi-l dedică celor două nepoţele Roxana (14 ani) şi Cosmina (9 ani), asta după ce revine de la antrenamentele echipei de fotbal Astra II Giurgiu, acolo unde este coordonatorul lotului de portari.

Vândut pe un vagon de tablă
A început fotbalul la nici 13 ani, la Olimpia Giurgiu (fosta echipă a Fabricii de Zahăr) după ce un prieten l-a luat de mână şi l-a dus la stadion. Remarcat la un turneu de juniori disputat la Mediaş, Narcis Coman nu a apucat să debuteze la echipa de seniori a Victoriei Giurgiu. A ajuns în campionatul regional la Şantierul Naval Olteniţa, cu care a reuşit să promoveze în Divizia C. „Am ajuns la Olteniţa pentru un vagon de tablă livrat la de şantierul naval de-acolo. Eu zic că a fost bine de vreme ce unii erau vânduţi pe-o butelie” explică fostul portar. Nu a jucat în „C” decât de două ori, după care a fost transferat în Divizia A, la UTA. De această dată pentru un set complet de echipament de joc. „Nici nu împlinisem 19 ani când am debutat în primul eşalon. Se întâmpla în Bănie, la un meci cu Ştiinţa Craiova. Erau peste 15.000 de oameni în tribună. În minutul 15 era 2-0 pentru gazde şi antrenorul a decis să mă introducă pe teren. S-a terminat 2-0 iar de-atunci nu am mai ieşit dintre buturi” explică bărbatul. În cariera plină de peripeţii a giurgiuveanului au urmat echipele FC Argeş, Dinamo, Steaua, SC Bacău şi CS Târgovişte. La FC Argeş s-a împrietenit cu Dobrin, iar la Târgovişte a devenit idol.
„Gicu a fost prietenul meu cel mai bun. Eram amândoi puşti pe vremea aceea. Stăteam şi ne antrenam ore întregi. Făceam pariu cu Gicu pe sticle de bere. Îi ziceam că îi apăr tot, el zicea că îmi dă numai goluri. Câştigam şi eu, câştiga şi el. Dobrin nu a fost doar cel mai bun fotbalist român, a fost un înger, iar îngerii nu mor niciodată. A fost un talent nativ, o personalitate uriaşă şi un caracter deosebit” rememorează cu lacrimi în ochi Narcis Coman.
Aceiaşi ochi se luminează când vrem să aflăm despre echipa la care s-a simţit cel mai bine. „Târgoviştea şi oamenii de-acolo mi-au rămas în suflet. Am fost iubit şi am dat ce am avut mai bun din mine în acea perioadă. Ţin minte că odată nu ne-am primit primele de joc promise după o victorie importantă. Nu a mai vrut nimeni să facă antrenament. Antrenorul Nicolae Proca a venit cu ideea ca eu să fiu fotografiat, iar fotografiile vândute prin judeţ. S-au scost 60.000 de poze şi s-au epuizat toate. Târgoviştenii erau înnebuniţi după fotbal. Pe banii luaţi pe poze, clubul ne-a plătit câte două prime” povesteşte Coman.

Fracturi şi probleme la coloană
Fotbalul i-a adus şi necazuri şi bucurii. Datorită riscurilor asumate, a plonjoanelor şi a intervenţiilor riscante şi-a pus de multe ori cariera în pericol. „Cu ce m-am ales după douăzeci de ani de activitate?  Cu zece fracturi la mâini şi claviculă, coloana deplasată trei milimetri, spondiloză cervicală, ruptură de muşchi, cicatrici... Sufleteşte însă m-am îmbogăţit. Am satisfacţia că am văzut peste 80 de ţări, că am fost iubit de public şi că am ieşit cel mai bun fotbalist al anului, în 1978” susţine Narcis Coman, cel care şi-a arătat adevărata valoare la echipele mici, acolo unde a putut să evolueze constant, fără a fi constrâns de sistem.
Declară cu mâna pe inimă că i-au plăcut fotbalul, femeile şi şpriţul. În ordinea aceasta. „Dacă nu aveam fotbalul, nu le aveam şi pe celelalte. Adevăratul Narcis s-a îndrăgostit de propriul chip, a căzut în apă şi s-a înecat. Eu am căzut într-un butoi cu vin, l-am secat şi am ieşit viu de-acolo” spune amuzat Coman.

Ofertat de FC Sevilla şi Palmeiras
Narcis Coman nu a fost un portar „curtat” numai de echipele din ţară. Puţini cunosc faptul că giurgiuveanul a atras atenţia unor cluburi puternice din Europa şi chiar America de Sud. Astfel, pe când nu împlinise încă 20 de ani, echipa spaniolă FC Sevilla l-a ofertat după un meci mare făcut de acesta chiar pe stadionul „Ramon Sanchez Pijuan” în primul tur al Cupei Oraşelor Târguri. În 1968 a venit rândul echipei Palmeiras São Paulo să îl oferteze pe fotbalist după ce acesta s-a remarcat la un turneu întreprins de Echipa Naţională în America de Sud. „Nu puteam să plec pentru că aveam părinţii, aveam fratele. Ar fi avut de suferit de pe urma regimului. În plus ce puteam eu să fac de unul singur într-o ţară străină? Am fost prea mămos, am ţinut foarte mult la familia mea” spune Coman.

Narcis Răduţ Coman (n. 5 noiembrie 1946, Giurgiu)
•    Postul pe care a evoluat: portar;
•    Între 1965 şi 1980 a evoluat de 214 ori în Divizia A (la UTA, FC Argeş, Dinamo, Steaua, SC Bacău, CS Târgovişte), are 12 selecţii în echipa naţională de fotbal a României şi 12 jocuri în cupele europene (cu FC Argeş şi Steaua);
•    Este maestru al sportului şi apare în Enciclopedia personalităţilor din România Hübners Who is Who (2009);
•    Declarat cel mai bun fotbalist român al anului (1978) şi ocupant al locului III (1967);
•    Decorat cu ordinul „Meritul Sportiv” – clasa a III-a (2009);
•    Premiat cu diploma de onoare în cadrul Galei Ligii Profesioniste de Fotbal (2010).


 „Dobrin nu a fost doar cel mai bun fotbalist român, a fost un înger, iar îngerii nu mor niciodată. A fost un talent nativ, o personalitate uriaşă şi un caracter deosebit” - Narcis Coman.

Giurgiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite