Laurenţiu Popa - atletul giurgiuvean care vânează Jocurile Olimpice

Atletul giurgiuvean se antrenează zilnic pentru a fi în formă

Sextuplul campion naţional la aruncarea greutăţii măsoară 2,02 metri  şi cântăreşte 155 de kilograme. Cu toate acestea, “muntele de om a" fost poreclit încă din timpul şcolii “Micuţul”.

“Am fost dintotdeauna dezvoltat. Cred că îl moştenesc pe bunicul din partea mamei care măsura aproape doi metri. Nici părinţii mei nu stau rău cu înălţimea. Provin dintr-o familie de sportivi. Tatăl meu a practicat fotbalul în timp ce mama a fost canotoare la clubul Dinamo” susţine Laurenţiu.

Legitimat la Clubul Sportiv Municipal, a devenit cel mai bun produs al atletismului giurgiuvean din ultimii ani. Cu toate acestea, puţini ştiu că primul sport practicat de uriaş a fost judo-ul. “Aveam nouă ani atunci când o prietenă de familie a insistat ca eu să merg la judo. La început mă duceam acolo ca să mă întâlnesc cu ceilalţi copii. Uşor-uşor a început să îmi placă” spune tânărul care a rămas pe “tatami” până la vârsta de 15 ani.
Rezultatele la aruncarea greutăţii au apărut după ani întregi de muncă şi sacrificii. Laurenţiu şi-a împărţit cea mai mare parte a vieţii între sală, cantonamente şi competiţii însă nu regretă drumul ales în viaţă. “O singură dată am avut un moment de slăbiciune. Se întâmpla la sfârşitul gimnaziului. M-am gândit că nu am realizat până atunci mare lucru în sport şi vroiam să mă apus serios de carte”. Atunci a intrat în scenă Marian Damian, antrenorul de atletism care a ştiut să îi pună în valoare talentul uriaş.
În ciuda faptului că a absolvit o facultate de educaţie fizică şi sport, Laurenţiu Popa nu crede că va ajunge să practice meseria de profesor sau aceea de antrenor. Motivele sunt variate. De la condiţiile de pregătire din ţara noastră până la faptul că foarte puţini copii aleg să mai intre într-o sală de sport. “Atunci când eram mic, ţin minte că sala era plină deşi era frig înăuntru iar condiţiile nu erau grozave. Eram ca într-o familie acolo. Ne hârjoneam, ne mai îmbrânceam, însă aveam foarte multe de învăţat unii de la alţii” susţine Laurenţiu care se consideră o persoană adaptabilă. “Nu îmi este teamă să muncesc. Pot încerca orice altceva în afară de antrenorat” spune acesta.

Obiectiv: lotul olimpic
După cele şase titluri naţionale consecutive, Laurenţiu Popa a devenit un obişnuit al lotului naţional de atletism. Visul sportivului giurgiuvean este acela de a face pasul spre lotul olimpic şi, de ce nu, să evolueze în anul 2012 la Olimpiada de la Londra. Chiar dacă cele mai bune rezultate se obţin în jurul vârstei de 30 de ani, Laurenţiu Popa a reuşit, la 26 să deţină al doilea record naţional din toate timpurile după cel al cunoscutului Gheorghe Guşet. “Am reuşit anul acesta o aruncare de 19,55 metri, o performanţă care îmi oferă încredere. Sper să fiu sănătos, iar la anul să depăşesc graniţa celor 20 de metri” spune Laurenţiu.

NĂSCUT: 19 ianuarie 1984
STUDII: absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” - Iaşi
FAMILIE: necăsătorit, are o soră mai mică, Carmen.


CE-I PLACE: Laurenţiu Popa se declară a fi o persoană activă, căreia îi place să facă foarte multe lucruri. Problema sportivului giurgiuvean este aceea că are la dispoziţie prea puţin timp liber. „Îmi place să înot, să merg la pescuit şi să ies cu prietenii” spune tânărul.

CE NU-I PLACE: Obişnuit cu sportul încă de mic, multiplul campion naţional la aruncarea greutăţii spune că îi displace atât sedentarismul cât şi monotonia. „Nu îmi plac oamenii care se complac şi nici neserioşii” spune Laurenţiu.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:
Ai participat la multe competiţii internaţionale. Te-a impresionat vreo ţară?
„Mi-a rămas în minte Finlanda. Foarte multă organizare, disciplină, un nivel de dezvoltare extraordinar. Cu toate acestea mi-a dat şi senzaţia de loc trist, monoton”.

Te-ai gândit să concurezi pentru un club dintr-un alt oraş?
"În acest moment mă simt bine în Giurgiu, nu doresc să plec. Faptul că toate autorităţile şi chiar alte cluburi se implică în susţinerea financiară a mea şi a antrenorului meu ne-a determinat să nu concurăm pentru un alt oraş. Chiar dacă este mic, Giurgiu mi-a oferit foarte multe lucruri plăcute".