Giurgiu: Veteran în lupta cu fulgerele
0Maestru electrician din anul 1948, Marcel Ratuşenco s-a apucat de creat parafulgere de-abia la vârsta de 64 de ani. Chiar dacă autorizaţia i-a expirat anul trecut octogenarul afirmă că la rugăminţile unei cunoştinţe este tentat pentru o ultimă instalaţie, a şaptesprezecea
„Mi-a expirat autorizaţia anul trecut şi mi-am zis că gata, îmi ajunge. Ce să o mai reînnoiesc la vârsta mea?!” afirmă Marcel Ratuşenco (81 de ani) specializat în paratrăsnete în timp ce ne arată mândru fosta legitimaţie.
Cu toate acestea, nea Marcel este hotărât să mai facă o ultimă instalaţie. „A venit un director dintr-un sat din apropiere de Giurgiu şi m-a rugat să îl ajut cu un paratrăsnet. Îşi construieşte o vilă în câmp deschis şi are nevoie de protecţie împotriva naturii. O să merg acolo şi o să îl ajut cu sfaturi şi cu nişte calcule”.
Primele paratrăsnete, la o fabrică de vopsele
A răspuns zeci de ani de partea electrică a construcţiilor industriale, însă de-abia după Revoluţie, la bătrâneţe, a pus în aplicare visul său, acela de a face paratrăsnete.
„Îmi plăcea să inventez chestii de mic. Îi înnebunisem pe farmacişti pentru că le cumpăram toată clorura de potasiu. O amestecam cu zahăr şi făceam artificii şi planoare. Eram fascinat de electricitate, probabil moştenire de la tatăl meu, însă de-abia în 1994 am reuşit să fac primul paratrăsnet” povesteşte bărbatul.
Apariţia în comuna Frăteşti a unei fabrici de vopsele necesita paratrăsnete din cauza materialelor inflamabile. Fiind cunoscut drept un meseriaş foarte bun în Giurgiu, patronul firmei a luat legătura cu Ratuşenco.
„A venit la mine şi mi-a zis dacă sunt în stare să îi fac un paratrăsnet. Stăpâneam partea teoretică foarte bine însă nu îmi pusesem ideile în practică până atunci. Am acceptat” povesteşte nea Marcel care pe-atunci avea 64 de ani.
După o analiză a terenului şi a construcţiei la faţa locului, electricianul a găsit soluţia optimă, realizând un plan cu patru paratrăsnete, fundaţie şi priză de pământ cu cinci electrozi. „Am folosit ţevi telescopice, fiecare paratrăsnet având o înălţime de 20 de metri. Captatoarele erau prevăzute cu o bilă metalizată, vârful de contact fiind realizat din argint industrial”.
După debut, bărbatul a început să fie solicitat şi în Giurgiu, în perioada 1997 – 2002 realizând alte 12 paratrăsnete, în special pentru hoteluri.
Lucrarea cea mai dragă
Ultima „lucrare” i-a rămas la inimă bătrânului electrician. Acesta a fost desemnat să realizeze trei paratrăsnete pentru clubul CSM Giurgiu, în incinta complexului „Marin Anastasovici”.
„În 2002 s-a construit sala de sport şi hotelul Sport. A fost o adevărată provocare pentru mine. Cele trei paratrăsnete aveau câte 30 de metri fiecare, luând ca punct de reper plopii din jur. La inaugurare au venit Georgiu Gingăraş şi Iolanda Balaş” povesteşte nea Marcel care susţine că aria de protecţie a fiecărei instalaţii este de 50 de metri.
La 8 ani distanţă de la eveniment, bătrânul povesteşte că unul dintre paratrăsnete a fost dat jos, însă dă asigurări că zona este protejată în continuare. „Au dispărut plopii ceea ce face ca instalaţiile să fie şi mai eficiente. Anul trecut au fost 8 fulgere puternice şi nu au fost probleme”.