Giurgiu: Mirel Stănescu, tobosarul sunetist la teatru

Giurgiu: Mirel Stănescu, toboşarul care pune mzica la teatru

După ce a cunoscut gloria  cu  trupa „Kriterion”, a lăsat tobele pentru mixajul electronic al sunetului la Teatrul Valah. Dar  nu uită că tobele sunt „sufletul” lui.

Mirel Stănescu a bătut la tobe de când se ştie. A cântat în formaţii muzicale de când era elev de gimnaziu şi a ajuns cunoscut ca toboşar în trupa Geso, care cânta cu succes în Giurgiu, prin anii ‘80.  Mai târziu, în anii ’90 trupa şi-a schimbat denumirea în „Kriterion” şi a cunoscut o perioadă de glorie cântând la Teatrul „Ion Vasilescu”, din Giurgiu. „A fost cea mai bună perioadă. Cântam cu artişti renumiţi, printre care, Mirabela Dauer, Mădălina Manole, Daniel Iordăchioaie, Dorin Anastasiu, Lucky Marinescu, iar prezenatator la concerte era Octavian Ursulescu”, îşi aminteşte, cu nostalgie, toboşarul.

Cinci ani de croaziere pe Dunăre

După o perioadă în care, datorită succesului de care se bucurau, băieţii de la „Kriterion” au cântat în cele mai cunoscute restaurante din Giurgiu, printre care, „Perla”, „Steaua Dunării” şi „Vlaşca”, trupa „Kriterion” a fost selectată, în anul 1995, de directorul de la Navrom S.A. să cânte pe motonava „Steaua Dunării”, o navă de pasageri cu 180 de locuri, care făcea croaziere pe Dunăre. „Noi aveam un repertoriu de cafe-concert, rock şi country, foarte apreciat de public. În acea perioadă trupa noastră se numea <Klasic Band>  şi ajunsesem cunoscuţi în toate oraşele dunărene în care făceam opriri, de la Basau, în Germania şi Krems, lângă Viena, până la Bratislava şi Budapesta, sfârşind cu Sulina şi Tulcea”, povesteşte instrumentistul.

Reîntoarcerea la teatru

Croazierele au încetat din cauza războiului din Iugoslavia, o dată cu prăbuşirea podului de pe Dunăre,  de la Novisad.  La 44 de ani, tobşarul Mirel Stănescu a pus tobele de-o parte şi s-a reîntors la teatrul din Giurgiu. „După ce m-am specializat în manevarea aparaturii electronice, am devenit sunetistul teatrului. Întotdeuna am avut o ureche muzicală foarte bună şi deprinsesem de la colegii de trupă care cântau la chitară electronică priceperea aprecierii acurateţii suneteor. Acum, sunt stăpân pe o dotare electronică de ultimă oră, masa de mixaj al sunetului”, spune cu mândrie toboşarul de altădată. El nu şi-a vândut tobele americane, „care valorează o avere”, cum îi place să spună. „Tobele sunt sufletul meu şi, când se vor relua spectacolele pentru copii, voi urca din nou pe scenă şi voi bate tobele, aşa cum am făcut şi înainte”, promite artistul, care face show când bate la tobe.

Întrebări şi răspunsuri

Cum era viaţa dumneavoastră de „navigator” pe care aţi dus-o în timpul croazierelor pe Dunăre?

Nu era uşor. Sezonul dura din martie pâna în noiembrie, iar programul zilnic era... de noapte, de la ora 20.00 la orele 3-4, dimineaţa.

Cum suporta familia acest program de absenţă îndelungată?

Destul de greu. Acum încerc să compensez acea perioadă, mai ales cu soţia mea, Emilia. Astăzi este ziua ei şi îi urez „La mulţi ani! cu sănătate, fericire şi putere de muncă!

Ce îi place

Mirel Stănescu este pasionat de pescuit. „Sunt un pescar fanatic”, recunoaşte el şi povesteşte că recent a mers la pescuit, pe vreme foarte rea, doar pentru a da la undiţă. „N-am prins nimic, dar cele trei ore, în care m-am făcut ciuciulete, mi-au adus bucurie în suflet”, spune toboşarul.

 Ce nu-i place

 Lui Mirel nu-i place deloc să mănânce peşte. „Cel mai bun peşte este, pentru mine, ceafa de porc”, glumeşte el. De asemenea nu-i place carnea de miel. „Când vine Paştele, plec de-acasă, până termină nevastă-mea de gătit mielul”, mărturiseşte artistul toboşar.

Profil

Născut 21 octombrie 1956, Giurgiu

 Studii Liceul Ion Maiorescu şi Şcoala de Muzică „Victor Karpis, Giurgiu.

Famililie Căsătorit, are o fiică de 26 de ani, inginer la firma Renault.