Gheorghe Netejoru, veteranul de război care stă pe strada Păcii

Luat prizonier de armatele sovietice ,,eliberatoare” imediat după 23 august 1944, sublocotenentul de la acea vreme Gheorghe Netejoru a fost judecat şi condamnat de două ori, după legi sovietice, la opt şi respectiv 25 de ani de închisoare.

Printre cei mai cunoscuţi veterani de război giurgiuveni se numără şi generalul în retragere Gheorghe Netejoru. Dacă n-ar fi fost Revoluţia din decembrie 1989, faptele sale ca şi a altor militari români care au luptat în Est, pentru readucerea Basarabiei în graniţele fireşti ale României , ar fi rămas necunoscute şi probabil s-ar fi pierdut pentru totdeauna.
,, Despre drama militarilor români căzuţi prizonieri de război în Uniunea Sovietică nu s-a suflat o vorbă vreme de 50 de ani. Am luptat până la capăt reuşind după ani grei de carceră, de mizerie, înfometare şi umilinţe, dar şi de luptă, de greva foamei, proteste, rezistenţă, să mă întorc acasă” ne spune printre lacrimi generalul Netejoru. Militarul giurgiuvean avea 22 de ani când a plecat în război şi a revenit în ţară abia după 10 ani. Destinul acestui tânăr ofiţer, abia ieşit pe porţile Şcolii de Ofiţeri din Bucureşti şi trimis pe front este emblematic pentru generaţia ultimei conflagraţii mondiale.
A fost purtat prin 16 lagăre, a suportat peste 300 de zile de carceră, aproape 4 luni de regim de celulă şi a făcut 26 de zile de greva foamei.
După tot calvarul îndurat, la întoarcerea în ţară din prizonierat, Gheorghe Netejoru a avut parte de un tratament la fel de umilitor ca în Răsărit. A fost şocul cel mai dur pe care a trebuit să-l suporte . În loc să fie primit ca un erou, militarul giurgiuvean  a fost ţinut în arest, în închisorile din Jilava şi Văcăreşti, unde a fost anchetat timp de câteva luni. ,, Am crezut că odată ajuns acasă nu mi se mai poate întâmpla nimic rău. Dar m-am înşelat amarnic” relatează Netejoru.

Tănărul ofiţer a supravieţuit şi datorită dragostei curate în care a crezut cu toată fiinţa lui.

Paulica Manolescu, iubita lui Gheorghe Netejoru l-a aşteptat pe acesta timp de 10 ani.
,, Paulica, prietena mea dragă a trăit mereu în sufletul meu. A reuşit să facă faţă greutăţilor şi în cele din urmă să învingă. Şi-a făcut un crez în a mă aştepta. Un crez pe care l-a respectat cu sfinţenie timp de 10 ani” ne mărturiseşte domnul Netejoru. Pe 27 martie 1957 Gheorghe Netejoru s-a căsătorit civil cu Paulica, chiar de ziua ei de naştere, iar pe 21 iunie, a oficiat căsătoria religioasă, de ziua de naştere a ofiţerului. În data de 25 ianuarie 1955 s-a născut primul copil al familiei Netejoru, Dragoş, iar trei ani mai târziu, pe 15 aprilie 1958 a venit pe lume Ada. ,,Eu şi Paulica am rămas în aceiaşi casă de pe strada Păcii din Giurgiu, trăindu-ne anii cu credinţă în Dumnezeu şi în « Steaua Bunei Speranţe»” încheie generalul Netejoru.

Întrebări şi răspunsuri

Care a fost cea mai grea perioadă a vieţii?
Cei 10 ani petrecuţi departe de soţia mea Paulica au fost un calvar pentru mine, dar m-am convins că orice am face noi nu putem scăpa de ceea ce este inevitabil, destinul.
Ce regretaţi?
Nu regret nimic din tot ceea ce am făcut. Mi-am urmat calea destinului, aşa cum mi-a fost scris în cartea vieţii.

Ce-i place?

Încă din liceu am fost un pasionat colecţionar de timbre, cărţi poştale şi vederi din ţară şi străinătate. Mai iubesc florile, pomii fructiferi şi viţa de vie.
Ce nu-i place?

Nu-mi place neîncrederea dintre oameni, falsitatea şi ipocrizia. Necazurile şi nevoile îi face pe oameni să fie circumspecţi. Pentru ca să le fie bine ar trebui să-şi schimbe mentalitatea.