Emil Talianu, profesorul fascinat de Eminescu şi prin mâinile căruia au trecut mii de elevi

Este unul dintre cei mai importanţi dascăli giurgiuveni din ultimele decenii şi cel mai important eminescolog din judeţ. În peste 40 de ani de carieră, Emil Talianu s-a remarcat şi ca un dedicat om de cultură.

A publicat în zeci de reviste literare din ţară, a înfiinţat prima editură din Giurgiu de după Revoluţie şi a încercat să promoveze scriitorii din judeţ. A cochetat cu jurnalismul, colaborează cu trei radiouri din ţară şi a scris trei cărţi care au legătură cu Mihai Eminescu. Ultima dintre ele, „Aproape de Luceafăr”, este unică în istoria literaturii române, fiind singurul studiu monografic al lui Vasile Bumbac, unul dintre prietenii lui Mihai Eminescu din perioada adolescenţei.

Ţine legătura cu foştii elevi prin internet

Deşi problemele de sănătate l-au obligat în urmă cu doi ani să renunţe la cariera didactică, Emil Talianu a rămas ancorat în fenomen, moderând o emisiune despre şcoala giurgiuveană la un post local de televiziune.
„Nu m-am putut odihni până când n-am văzut rezultatele elevilor giurgiuveni la examenul de Bacalaureat. Am stat toată noaptea pe internet să aflu rezultatele. Mă întreb, oare colegii mei mai tineri, profesorii, au putut dormi liniştiţi în acea noapte? Rezultatele au fost catastrofale, iar mulţi dau vina pe elevi. Elevul trebuie atras către o materie cu lucruri inedite” afirmă profesorul giurgiuvean.
Emil Talianu susţine că cea mai mare satisfacţie a unui profesor este atunci când se întâlneşte cu foştii elevi iar aceştia, pe lângă salut, îi mulţumesc pentru informaţiile acumulate în şcoală. „Nu îmi este ruşine să recunosc că ţin legătura cu foştii elevi şi prin intermediul internetului. Deschid calculatorul iar ei sunt cu mine, nu i-am pierdut. Unii dintre ei îmi mai cer sfaturi şi acum, iar eu încerc să îi ajut cum pot” afirmă Emil Talianu.

A predat în satul natal

Dascîlul a urmat clasele primare în satul natal, Remuş, gimnaziul şi liceul urmându-le la Giurgiu. A plecat la facultate, fiind admis la Suceava şi transferându-se ulterior la Bucureşti unde s-a licenţiat în limba şi literatura română.
A predat mai întâi într-o comună din judeţul Buzău, apoi în localitatea natală. „La început am avut o reţinere. Oamenii mă ştiau de mic iar eu mă întorsesem profesor în sat. Nu voiam să le înşel aşteptările” susţine Emil Talianu, care a adus un element nou în relaţia profesor-elev: activităţile extraşcolare. „Făceam recitaluri de poezie şi montaje literare. Combinam arta şi ieşea un fel de sincretism între sunet, lumină şi mişcare scenică” mai spune profesorul care ulterior a devenit şi director al şcolii. În anii ’80 a intrat în comitetul Judeţean de Cultură aducând în Giurgiu şi Remuş mai mulţi scriitori vlăsceni. După Revoluţie a devenit profesor şi director al şcolii „Emil Gulian” şi profesor al şcolii „Mihai Eminescu”.  

„Dependent” de Biblioteca Academiei

Profesorul giurgiuvean şi-a făcut un obicei din studierea arhivelor din cadrul Bibliotecii Academiei Române. Acesta încearcă să scoată la lumină informaţii inedite despre scriitorii şi ceilalţi intelectuali vlăsceni. „Dacă nu mă duc la Biblioteca Academiei măcar o dată pe lună, mă simt mai sărac. O viaţă de om este prea puţin ca să poţi fructifica toate informaţiile pe care le găseşti în arhive” susţine Emil Talianu.
Acesta a devenit abonat al Bibliotecii încă din studenţie, reuşind performanţa să fişeze toate periodicele care au apărut de-a lungul timpului în Giurgiu.
În acest moment, profesorul de limba şi literatura română lucrează la o nouă carte, despre opera lui Nicolae Bălănescu, unul dintre cei mai importanţi jurişti, deputaţi şi oameni de cultură pe care i-a dat Giurgiul. Informaţiile pentru noua carte le-a strâns în ultimii şase ani.

CE-I PLACE: Emil Talianu este un „devorator” de literatură, deţinând patru biblioteci ale căror rafturi sunt pline de cărţi. Cele mai dragi îi sunt volumele cu autografe de la scriitori vlăsceni şi naţionali şi „colţul Eminescu”. Cealaltă pasiune a giurgiuveanului este mass-media, în special radioul.

CE NU-I PLACE: Profesorul giurgiuvean este dezamăgit de lipsa de interes pentru promovarea valorilor pe care le-a dat judeţul Giurgiu. „Oriunde păşeşti în judeţul nostru, a ţâşnit o valoare. Este păcat că autorităţile nu se implică mai mult pentru promovarea personalităţilor”.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:

Cum se numesc cele trei cărţi pe care le-aţi publicat?
Prima dintre ele a apărut în anul 2002 şi se numeşte „Studii şi cercetări”. Este o lucrare despre Mihai Eminescu la care au mai colaborat şase persoane. Următoarele cărţi au fost „Eminescu şi Giurgiu” şi „Aproape de Luceafăr”.

Aveţi un loc special în care preferaţi să lucraţi?
De fiecare dată când lucrez la un proiect mă retrag în casa părintească din Remuş. Este foarte linişte şi nu are cum să nu îmi vină inspiraţia de vreme ce simt parcă sub paşii mei cum vibrează pământul pe care au călcat părinţii şi bunicii mei.