Elena Mustea a educat mii de copii, în paşi de dans

După ce a fost profesor de sport, Elena Mustea, în vârstă de 50 de ani, a rămas instructor de dans şi de gimnastică aerobică

Elena Mustea a ştiut încă din clasa a III-a ce vroia să devină. I-a spus educatoarei că doreşte să ajungă “la fel ca profesorul de sport”. La 11 ani, îşi cumpăra cărţi ruseşti cu detalii despre ce presupune educaţia fizică. N-a renunţat la ideea de a deveni profesor de sport, indiferent de presiunile făcute de familie şi prieteni. Visul i s-a împlinit. A fost profesor de sport, iar de 20 de ani este instructor de dans şi de gimnastică.

Nu regretă nicio clipă meseria aleasă

La 24 de ani, a predat educaţie fizică la o şcoală generală din comuna Gogoşari, Giurgiu. Mai apoi, după doi ani, s-a mutat la Şcoala Generală nr. 8 din municipiu. Spune că în anii ’80, sportul era la mare cinste, iar tinerii chiar erau răsplătiţi pentru eforturile lor. „ Nici nu prea aveau alte variante de distracţie, nu era televizorul sau Internetul. Erau încântaţi că pot să facă sport, să participe la competiţii. Luau premii în bani, rechizite, dulciuri, nu doar diplome şi cupe”, afirmă cu nostalgie Elena Mustea. Ea mai spune că salariul de cadru didactic a fost întotdeauna modest, dar nu regretă alegerea făcută, pentru că satisfacţiile sufleteşti sunt „uriaşe”.
Din 1990, a plecat din şcoală şi a rămas instructor de dans şi gimnastică la Palatul Copiilor din Giurgiu. Lucrează cu circa 80 de elevi. Cei mai mici au şase ani, iar cei mai mari au 18 ani. „ Noi nu facem doar instrucţie, ci şi educaţie, iar dacă tu ca profesor atingi aşteptările copiilor, rămân în domeniu, dacă nu, pleacă. Te ataşezi de copii şi chiar şi de părinţii lor, ajungi să îi consideri ca făcând parte din familia ta”, mai zice Elena.
Cu unii dintre foştii elevi ţine încă legătura, iar două dintre fetiţele care îi vin acum la clasă sunt copiii unor eleve de-ale sale, din trecut.

Pasiunea face meseria

Elena Mustea crede în talent şi consideră că dacă nu faci ceea ce-ţi place, nu poţi avea rezultate. „ Eu asta am vrut să fac şi nu m-am plictisit, n-am obosit nici acum. Am reuşit cu eforturi uriaşe să deschid o mică sală, la mine acasă. Asta pentru ca, după ce ies la pensie, să pot să-mi continui orele de dans şi de gimnastică”, mai spune ea.

Întrebări şi răspunsuri

Aţi participat cu elevii la competiţii internaţionale, ce ţară v-a impresionat?

„ Cehia. Este un stat care a reuşit să implementeze foarte bine nevoia de mişcare în aer liber în rândul tinerilor. Acolo, sunt nenumărate competiţii sportive organizate chiar de privaţi pasionaţi de sport”.

Ce preferă copiii, dansul sau gimnastica?

 „Copiilor de vârste mici le place gimnastica, iar celor care ajung în pragul adolescenţei preferă dansurile. Dar am şi copii care vor să le facă pe amândouă odată”

Ce-i place: „ Să mă întâlnesc cu prietenii şi să stau de vorbă cu oamenii care citesc mult, pentru că au o viziune aparte asupra lumii ăsteia”.

Ce nu-i place: „ Faptul că s-a creat chiar în România o falsă imagine despre locuitorii acestei ţări. Românii, săraci cum sunt ei, sunt totuşi harnici, muncitori şi au suflet bun”

PROFIL

NĂSCUTĂ: 8 MAI 1960

STUDII: Academia de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti

FAMILIE: Căsătorită, fără copii