Caracatiţa valutiştilor din vama Giurgiu. Ingeniozitatea, violenţa, capacitatea cameleonică şi reacţiile tardive ale autorităţilor au făcut ca acest tip de afaceri necurate să reziste în timp.

Vama Giurgiu a fost întotdeauna o vacă bună de muls pentru băieţii unşi cu toate alifiile dornici să facă un ban grămadă prin înşelăciune şi furt. Ingeniozitatea, violenţa, capacitatea cameleonică şi reacţiile tardive ale autorităţilor au făcut ca acest tip de afaceri necurate să reziste în timp. De la personaje pitoreşti precum „Papagalul” şi „Taurul” care îmbrăcaţi în uniforme se dădeau drept poliţişti ş

Dacă majoritatea au fost îndepărtaţi, există totuşi o categorie care a reuşit să supravieţuiască trecerii timpului: casta bişniţarilor de valută. Intrarea României în Uniunea Europeană a făcut ca acest tip de afaceri să înflorească, agăţând o piatră în plus de gâtul caselor de schimb valutar.
Bişniţarii se postează în locuri strategice şi îi întâmpină pe şoferii care dau semne că ar vrea să schimbe lei sau valută. Luaţi pe nepregătite, marea majoritate nu mai ajung la ghişeele caselor de schimb valutar şi cad precum muştele în plasa ţesută cu măiestrie de cei care încalcă legea. „Nu ştiu domle ce le spune, ce le face de schimbă la ei. De când se învârt pe-aici au învăţat mai multe limbi străine. Ştiu când e traficul mai bun, ştiu şi de Ramadan şi de toate sărbătorile” susţine sub protecţia anonimatului un lucrător al unei case de schimb valutar. Acesta povesteşte că sunt ameninţaţi permanent cu bătaia.

Cunoscuţi în toată vama

„Vânătorii de străini” nu fac mofturi când vine vorba de bani, sunt interesaţi de orice fel de valută. Aceştia profită de naivitatea celor care trec pentru prima dată vama şi dau adevărate tunuri. Îşi permit să aibă propriul curs pentru că nu depind de nicio bancă sau bursă.
În acest moment, în zona vămii acţionează patru persoane dintre care una practică mai mult taximetria. Toată lumea a auzit de ei, cel puţin după porecle: Sile, Bebe, Vată şi Chiriţă. Îşi parchează maşinile în apropierea benzinăriilor şi stau cu ochii în patru. Nu se mulţumesc să aştepte clienţii, ci pleacă în căutarea lor. „Fluieră, îi trag de mânecă, pleacă după ei cu maşina. Sunt foarte insistenţi” afirmă un alt angajat.
Lăcomia „traficanţilor” de valută nu cunoaşte limite. Chiar dacă de obicei sunt pe cont propriu şi într-un teritoriu pe care-l însemnează de ani buni, uneori aceştia fac echipă şi reuşesc să îi aducă în pragul disperării pe casieri.
„Acum puţin timp s-au postat unul de-o parte a şoselei iar celălalt de altă parte. În două ore nu am încasat nici măcar un euro. Au luat toate maşinile la rând. De nervi l-am sunat pe şef şi i-am zis că eu închid şi plec acasă. Ca să ne luăm salariul trebuie să respectăm un plan. În ritmul ăsta ne lasă fără pâine” acuză unul dintre casieri.

„Cârtiţe” infiltrate în Poliţie

Angajaţii caselor de schimb valutar cred că bişniţarii din vamă îşi fac de cap şi datorită faptului că sunt ajutaţi „din interior”. Oamenii spun că de fiecare dată când lucrurile degenerează şi este chemată Poliţia, bişniţarii se fac nevăzuţi. „În mod clar cineva îi anunţă. Sunăm la 112 atunci când încep să facă scandal însă până vine poliţia ei deja au demarat în trombă” afirmă un angajat.
Acesta povesteşte că de multe ori când cer sprijinul autorităţilor tot ei sunt cei „certaţi”. „S-a întâmplat să dau un telefon la poliţie să le spun că bişniţatrii îi agaţă pe toţi cei care trec prin vamă. De la celălalt capăt al firului mi s-a răspuns pe un ton răstit: «Vă agitaţi că nu mai luaţi voi comision?» după care mi-a închis. Persoana respectivă nici nu cunoaşte legile, pentru că o casă de schimb valutar are comision 0%” susţine acelaşi angajat.
Profit ameţitor şi gaură pe măsură în bugetul de stat
Faptul că sunt pe teren până la ore târzii nu îi deranjează prea tare pe bişniţari pentru că veniturile sunt pe măsură. Aceştia umblă permanent cu
Într-o zi obişnuită de muncă, bişniţarii „învârt” peste 1.000 de euro, profitul care le rămâne fiind de aproximativ 300 de lei. La un calcul simplu, câştigul anual poate „sări” de 100.000 de lei. Prejudiciul adus bugetului statului de cei patru depăşeşte 40.000 de lei pentru că bişniţarii nu oferă bon fiscal şi nici nu plătesc vreun leu la finanţe aşa cum procedează casele de schimb valutar.