Bogdan Georgevici - specialist în „ipon”

Bogdan îşi doreşte să revină cât mai repede pe "tatami"

A început judo-ul din întâmplare, la şapte ani. “O fostă colegă de clasă mă tot bătea la cap să îl las pe Bogdan la judo, alături de fiica sa. Până la urmă am cedat. Ea îi ducea pe copii la antrenamente” povesteşte Sorin, tatăl sportivului.

Fiind un copil dezvoltat din punct de vedere fizic, Bogdan nu avut nicio problemă în a “prinde” ideile antrenorului Grigore Gheorghe. “Sensei, vreau să te depăşesc” îi spunea zilnic “elevul” care, de-a lungul timpului a evoluat numai la “categoria grea”. La primul concurs, în 2004, şi-a învins toţi adversarii sub 30 de secunde. “Recordul a fost de trei secunde. Nici eu nu ştiu cum am reuşit” îşi aminteşte Georgevici junior, cel care în scurt timp şi-a băgat în sperieţi colegii şi adversarii.

OFERTAT DE SÂRBI
În anul 2007, la un concurs internaţional disputant în Baia-Mare, a fost singurul român medaliat cu aur, restul categoriilor fiind adjudicate de sportivi din Serbia. De altfel, Bogdan a fost remarcat de oficialii din această ţară, mai ales că prin venele sale curge şi sânge de slav. “Pe spatele kimonoului meu scria România şi Georgevici. S-au interesat dacă nu cumva sunt de-al lor. Când au aflat că străbunicul meu a fost sârb, au vrut să mă determine să concurez pentru ei” povesteşte tânărul.

“ZBOR” FRÂNT
După 24 de medalii şi peste 100 de diplome cucerite în cei 8 ani de încleştări pe tatami, Bogdan a făcut cunoştinţă şi cu partea întunecată a sportului de performanţă. “Accidentarea a avut loc în 2008, atunci când un adversar de peste 100 de kilograme mi-a căzut pe genunchiul drept” povesteşte Bogdan.
Doctorul care l-a consultat pe sportiv a dat asigurări că accidentarea nu este deloc gravă. I-a îmbrăcat întreg piciorul în ghips şi asta a fost tot. Giurgiuveanul a continuat antrenamentele şi concursurile însă genunchiul continua să îi facă probleme. Trimis de urgenţă la Bucureşti pentru investigaţii, s-a dovedit că diagnosticul pus de medicul giurgiuvean fusese greşit. “După un RMN s-a descoperit că este vorba de o fisură a cornului anterior al meniscului extern care necesita operaţie de urgenţă” spune Bogdan. Veniturile modeste ale părinţilor permiteau plata celor aproape 7.000 de lei necesari operaţiei. Clubul la care sportivul este legitimat, CSM, i-a întors spatele, salvarea venind în ultima clipă de la consilierii locali şi de la actualul preşedinte al DSJ, Mirel Marin. Bogdan a fost operat pe 2 iulie 2010 de către medicul ortoped Gheorghe Burnei. Cu această ocazie i-a fost implantată şi o plăcuţă din titan. “Am început recuperarea cu domnul kinoterapeut Ioneli Petrescu. Vreau să revin cât mai curând în competiţie. Bogdan Georgevici nu şi-a spus ultimul cuvânt în judo” promite tânărul.

NĂSCUT: 15 iulie 1995, Giurgiu.
STUDII: elev în clasa a IX-a la Colegiul Naţional „Ion Maiorescu” din Giurgiu, profilul ştiinţe sociale.
FAMILIE: este singur la părinţi.


CE-I PLACE: „Îmi place fotbalul, handbalul şi probele atletice de forţă. De asemenea îmi mai place să navighez pe internet, să ies în oraş cu prietenii şi să joc biliard” afirmă Bogdan.

CE NU-I PLACE: Sportivul nu suportă profitorii şi nici mincinoşii. Urăşte să se trezească de dimineaţă şi, paradoxal, susţine că se ţine departe de discoteci pentru că acestea nu îl atrag deloc.


ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:
Cum a fost trecerea de la şcoala generală la liceu?
Uşoară. M-am acomodat destul de repede cu liceul. Geografia, educaţia fizică şi limba română sunt materiile mele favorite. Deocamdată nu prea mă înţeleg cu matematica şi muzica.

Povesteşte-ne o întâmplare care te-a marcat
În 2007, la Baia-Mare, l-am întâlnit pe luptătorul K1, Sandu Lungu. A urmărit finala pe care am câştigat-o acolo, apoi a venit la mine şi m-a felicitat. Îmi amintesc şi acum cuvintele sale: “Bravo greule! Când eram de vârsta ta şi eu am concurat la această categorie. Mult succes în continuare”.