Alin Gabriel Guţă - specialistul aruncărilor de trei puncte

Alin este cel mai experimentat baschetbalist din lotul echipei CSS Giurgiu

Căpitanul echipei CSS Giurgiu provine dintr-o familie de sportivi. Mama acestuia a făcut baschet de performanţă evoluând inclusiv la o formaţie de top, Universitatea Craiova, iar tatăl a jucat atât baschet cât şi handbal.

În acest moment Alin este singurul „sportiv” din familie, însă speră ca fie nepoţica Maria, fie copiii săi să continue tradiţia.
În clasa a V-a a fost selectat în grupa de „pitici” de către profesoara Smărăndiţa Iliescu cea care a pus bazele baschetului masculin în Giurgiu. „Aveam 11 ani şi eram foarte încântat. Se mai juca baschet prin şcoli însă nu la un nivel organizat. Alături de colegii mei făceam totul din pasiune, mai ales că era una dintre puţinele distracţii ale acelor vremuri” explică tânărul care îi poartă un respect profund antrenoarei sale. „A fost şi este mai mult decât un antrenor. Ne-a ajutat şi sprijinit întotdeauna, la fel ca şi domnul Iliescu. Plus că domnia sa este femeie, iar femeile-antrenor sunt altfel”.

Revoluţia l-a prins în autocar
Baschetbalistul povesteşte o întâmplare care l-a marcat teribil în timp ce echipa giurgiuveană se întorcea din cantonament, cu autobuzul. „Eram în Predeal şi am fost nevoiţi să ne întoarcem de urgenţă la Giurgiu atunci când am aflat că izbucnise Revoluţia. Şoferul a condus ca un nebun prin Bucureşti. În jur se auzeau focuri de armă, iar noi stăteam ghemuiţi pe jos, ca să nu ne atingă vreun glonţ rătăcit” rememorează Alin. Timpul a trecut, iar „puştii Giurgiului” s-au remarcat la toate turneele finale la care au participat. „Eram o forţă în acei ani. Oraşul nostru era prezent la fiecare turneu final. În anul 1992 am ieşit chiar vicecampioni naţionali, la Ploieşti” spune el.
La 17 ani a fost selecţionat pentru prima dată în lotul naţional de juniori, fiind coleg de generaţie cu Virgil Stănescu, Paul Helcioiu sau Rareş Apostol, participând inclusiv la un campionat european.
Forţa pătrunderilor şi eficacitatea din spatele liniei de trei puncte, a atras atenţia mai multor cluburi din ţară. Alin Guţă s-a antrenat un an cu SOCED Bucureşti, debutând în anul 1998 în Divizia A la CSU Galaţi. După un an s-a transferat la o altă prim-divizionară, Romradiatoare Braşov, acolo unde a evoluat şase sezoane, reuşind să ocupe inclusiv un loc trei cu formaţia ardeleană. „Atunci am atins nivelul maxim în baschet. A urmat o accidentare la menisc şi un gest urât din partea unui om de care nu mai vreau să îmi amintesc. Am fost îndepărtat de la echipă şi am revenit la Giurgiu la 27 de ani, în Divizia B” mai spune Alin care de atunci este liderul formaţiei. Deşi nu deţine un carnet de antrenor, acesta ajută cu sfaturi utile atât colegii săi mai tineri cât şi „picii” care îl consideră deja, un idol.

NĂSCUT: 29 septembrie 1977, Giurgiu.
STUDII: absolvent al Facultăţii de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene din cadrul Universităţii „Spiru Haret”.
FAMILIE: necăsătorit, are un frate mai mic şi o nepoţică, Maria, în vârstă de 4 ani

CE-I PLACE:
Alin Guţă se caracterizează drept o persoană sociabilă care se simte bine înconjurat de prieteni. „Îmi place să ies cu prietenii la un grătar, la iarbă verde, la mişcare” spune baschetbalistul. Mărturiseşte că îi place să joace fotbal şi să schieze, să se uite la filme şi să asculte muzică. „Orice gen în afară de manele” subliniază acesta.
CE NU-I PLACE:
Căpitanul echipei CSS Giurgiu se declară deranjat de nivelul la care se află baschetul românesc. „Se preferă achiziţionarea în exces a jucătorilor străini în loc să se investească în pepinierele proprii” afirmă sportivul care susţine că detestă persoanele „perverse şi mincinoase”.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:
Majoritatea sportivilor sunt superstiţioşi. Alin Guţă este?
M-aţi prins! Înainte de fiecare meci nu îmi tai unghiile, nu mă bărbieresc şi păşesc în sală, prima dată, cu piciorul drept. Faza cu unghiile este veche, de 20 de ani. Înaintea unui meci important le-am tăiat şi nu mi-a ieşit nimic în jocul respectiv; de-atunci nu am mai repetat greşeala asta.
Suporterii giurgiuveni pot spera la o promovare în Divizia A?
Avem o echipă redutabilă şi o sală nemaipomenită. Multe echipe din „A” şi-ar dori o aşa sală. Deşi se fac eforturi imense din partea autorităţilor, nu cred că am putea rezista în prima Divizie, cel puţin nu acum. Sunt cheltuieli foarte mari cu organizarea meciurilor, cu transportul sau cu medicaţia.