Adrian Ene - îi învaţă secretul plonjoanelor pe portari
0
Fostul portar al "Dunării" a rămas în Giurgiu pentru a se ocupa alături de Narcis Coman de pregătirea portarilor formaţiei de Liga a II-a
Adrian Ene a ajuns să apere poarta Dunării Giurgiu (actuala Astra II) în anul 2004 pe când formaţia evolua în Divizia C. Avea 34 de ani şi o carte de vizită interesantă. S-a format ca fotbalist la Steaua acolo unde şi-a făcut junioratul. Au urmat două sezoane la Ceahlăul şi alte şase la FC Braşov o echipă solidă în prima divizie a ţării. O accidentare suferită la 27 de ani l-a ţinut pe tuşă aproape un an după care a ales să evolueze în divizia B, la Tractorul Braşov. După o experienţă în prima ligă albaneză, Ene se gândea serios să renunţe ca cariera de fotbalist. „Am venit să joc la Giurgiu după ce am fost recomandat clubului de o persoană importantă. Nu credeam că voi rămâne aici patru sezoane şi că voi deveni şi antrenor” spune Ene. A devenit cel mai vârstnic fotbalist din istoria recentă a fotbalului giurgiuvean, evoluând până la 37 de ani în tricoul „alb-albastru” după care a devenit antrenor cu portarii. Pentru o scurtă perioadă a fost şi antrenor principal al formaţiei giurgiuvene.
Împreună cu „legenda vie” a fotbalului giurgiuvean, Narcis Coman, pregăteşte actualii şi viitori portari ai echipei. „Relaţia cu Narcis Coman este una deosebită. De la dânsul am învăţat foarte multe lucruri, chiar dacă eram deja un portar experimentat când am ajuns la Giurgiu” spune el.
Experienţă exotică
Este unul dintre puţinii fotbalişti români care au jucat fotbal în Albania. Se întâmpla spre sfârşitul anului 2002, aventura inedită durând câteva luni. „Am ajuns să apăr poarta celor de la KS Lushnja printr-o întâmplare. Un fost coleg albanez de la FC Braşov, m-a recomandat. Am ajuns împreună cu antrenorul Aurică Ţicleanu şi cu alţi doi români” spune Adrian Ene. Despre nivelul fotbalului albanez, fostul portar susţine că era unul modest. Ene a fost surprins de sărăcia şi violenţa din Lushnje, oraş situat aproape de Marea Adriatică. „Cu 100 de dolari puteai cumpăra de oriunde un pistol şi o pungă de gloanţe” explică acesta. „Salariul mediu era unul modest. Noi, în schimb, câştigam foarte bine. Aveam 1.000 de dolari pe lună, şi bonusuri pentru fiecare punct câştigat” afirmă Ene.
Familist convins
Adrian Ene s-a hotărât în urmă cu câţiva ani să cumpere o casă în comuna natală, pentru a fi aproape de părinţi. „M-am mutat în Dragomireşti pentru a-mi ajuta părinţii. M-au sprijinit mereu în tot ceea ce am făcut, au fost aproape de mine în clipele grele. E suficient că am fost plecat de-acasă mai bine de 15 ani” spune Adrian Ene care se declară un familist convins. Anul viitor va deveni pentru prima dată tată, soţia sa fiind însărcinată. „Aşteptăm un copil. Va fi băiat însă mă mai gândesc dacă îl fac fotbalist. Ni l-am dorit foarte mult” spune antrenorul.
NĂSCUT: 10 octombrie 1970, Bucureşti
STUDII: Liceul Industrial din Braşov, Şcoala de Antrenori din Bucureşti
FAMILIE: Căsătorit cu Georgeta, aşteaptă împreună cu aceasta venirea pe lume a unui băieţel
CE-I PLACE: Antrenorul giurgiuvean este pasionat de călătorii, locaţia preferată fiind Braşovul şi împrejurimile acestuia. „Îmi mai place să pescuiesc, iar în Giurgiu, Slavă Domnului, am unde să fac asta. Eu nu prea mă descurc în bucătărie, aşa că mama este cea care prepară cel mai bine peştele prins de mine” susţine Adrian Ene.
CE NU-I PLACE: „Nu îmi place să îmi pierd nopţile chiar dacă din când în când mai servesc un şpriţ. De asemenea nu îmi plac oamenii incorecţi şi nici mincinoşii sau lăudăroşii” susţine fostul sportiv. "Prefer o persoană directă, care îşi asumă ceea ce face" adaugă el.
ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:
Care sunt cele mai importante sfaturi pentru un tânăr portar?
Acest post este poate cel mai important într-o echipă de fotbal poate şi pentru că o greşeală a unui portar iese mai rapid în evidenţă. Nu este suficient talentul. Un portar trebuie să muncească mult, să aibă curaj şi să gândească rapid.
Nivelul fotbalului românesc este unul ridicat?
Haideţi să nu ne mai minţim singuri. Deşi condiţiile de pregătire au evoluat foarte mult, nivelul a scăzut enorm. Copiii nu mai vin la sport, aria de selecţie s-a restrâns foarte mult.
Se încarcă comentariile...
