Un dezastru de 100 de milioane de euro. Cum s-au transformat în ruine, cimitire şi terenuri cu scaieţi fostele firme pentru mecanizarea agriculturii
0
Dintre cele 10 societăţi de mecanizare a agriculturii (care avea secţii în toate comunele judeţului) ce funcţionau în 1990 în judeţ, una singură a reuşit să supravieţuiască, însă şi ea este foarte aproape de colaps din cauza unui imens scandal pe care îl are cu Fiscul.
Privatizate cu mare pompă în 1991 (prin celebra HG nr.192 a Guvernului Roman) fostele staţiuni de mecanizare a agriculturii (SMA) din judeţul Galaţi, păreau să fie, la acea vreme, pe valul tranziţie. Chiar dacă retrocedarea terenurilor agricole prin Legea 18 a bulversat pentru scurtă vreme activitatea societăţilor proaspăt privatizate, cererea de servicii mecanizate a rămas importantă, iar asta crea premizele unei dezvoltări economice armonioase.
Din păcate, însă, n-a fost aşa, iar cauzele pentru care 15 din 16 foste SMA-uri (devenite Agromec-uri, dar reorganizate în 10 societăţi) din judeţul Galaţi au dispărut sunt destul de complexe.
Vorbim în primul rând de un management dezastruos (fiind privatizate cu salariaţii erau soscotite de unii ca fiind ale nimănui), care a făcut ca o avere de peste 100 de milioane de euro să se risispească ca şi cum n-ar fi fost, dar şi de inconsecvenţa guvernanţilor, care au permis o agricultură de tip Evul Mediu, cu calul şi cu vaca în loc de tractor, plătind şi subvenţii pentru asta.
Unde erau şi ce averi aveau
Potrivit organizării din acea vreme, la nivelul judeţului Galaţi exista un trust SMA care avea arondate 16 centre regionale mari, în localităţile Bujoru, Galaţi, Cudalbi, Berheci, Tecuci, Tuluceşti, Chiraftei, Nicoreşti, Vameş, Iveşti, Bereşti, Şendreni, Cuca, Suceveni, Pechea şi Corod.
La rândul lor, fiecare dintre cele 16 centre (unde erau ateliere mari de reparaţii, centre de pregătire profesională şi chiar mici fabrici de piese pentru motoare şi pentru utilajele agricole) aveau arondate cîte 5-6 secţii de mecanizare, care existau în fiecare comună a judeţului.
În momentul privatizării- prin intermediul celebrelor cupoane date de guvernul Roman - Agromec-urile din judeţul Galaţi au fost reorganizate în 10 societăţi (Galaţiul a înglobat şi Pechea, Bereşti, Iveşti, Suceveni, Vameş şi Cuca) aveau peste 3.000 de angajaţi (tractorişti, mecanici, electricieni, maiştri, profesori, ingineri), care aveau pe mână o avere estimată la aproximativ 100 de milioane de euro.
Potrivit Direcţiei Judeţene de Statistică, societăţile avea în proprietate peste 5.000 de tractoare, aproape 1.000 de combine, zeci de mii de utilaje agricole care, în acel moment, erau la un nivel tehnologic foarte bun.
În plus, toate entităţile funcţionau cumva simbiotic, existând, spre exemplu, un mare centru de reparaţii motoare la Vameş, un centru de formare profesională la Cudalbi şi o fabrică de piese turnate pentru utilaje agricole la Târgu Bujor.
În mod normal, în orice stat civilizat, un astfel de capital (incluzând aici şi capitalul uman, deloc de neglijat) ar fi fost motor pentru profit şi bunăstare. În judeţul Galaţi, însă, s-a dovedit drumul către eşec total.
Fabrică de pompe de injecţie pentru motoare dispărută în neant
Cel mai mare din Agromec-urile apărute în 1991, cel de la Galaţi, îngloba câteva centre importante pentru agricultura judeţului: Galaţi, Bereşti, Cuca, Iveşti, Pechea Suceveni şi Vameş.
Deşi la un moment dat societatea s-a spart din nou în bucăţi, într-o încercare disperată de a evita falimentul, nici „puii” n-au reuşit să supravieţuiască, ajungând praf şi pulbere.
"Relicvele" Agromec Vameş. Foto: Adevărul
Un exemplu relevant este cel din localitatea Vameş (care ţine de localitatea Piscu) , acolo unde societatea de mecanizare a agriculturii beneficia de o secţie care o făcea să fie unică în Moldova. Aici se reparau un sfert din pompele de injecţie pentru tractoare din România, societatea având un parteneriat fructuos şi cu Mehid SA, întreprinderea de mecanică fină şi echipamente hidraulice din Galaţi (şi ea ajunsă acum ruine).
Doar atelierele de reparaţii, în care lucrau circa 200 de mecanici şi ingineri, ocupau circa 10.000 de metri pătraţi de clădiri, însă, începând cu 1996 (am în care a început insolvenţa), totul a început să dispară. La data când citiţi aceste rânduri, din Agromec Vameş nu a mai rămas nimic. Absolut nimic.
Societatea a intrat apoi în faliment şi în lichidare, iar ceea ce nu s-a vândut s-a furat. După cum se poate vedea din fotografiile alăturate, nu au mai rămas în picioare decât câteva resturi ale clădirilor din beton, în vreme ce toate imobilele din cărămidă au dispărut complet. Imensa curte a societăţii este acum doar un teren viran, plin de ciulini şi de gunoaie.
Relicve ale Agromec Vameş. Foto: Adevărul
Dacă este să vorbim despre motivele falimentului, cel mai bine rezumă situaţia Nicolae Popa, fost angajat al Agromec: „Toţi vroiau să fure ceva. Se furau piese, motorină, tot ceea ce se putea lua. Conducerea a fost la întrecere cu angajaţii, iar de aici şi până la faliment n-a mai fost mult”.
În octombrie 2015, după nouă ani de chinuri, Agromec Vameş a fost radiată.
Târgu Bujor: Cum a dispărut o turnătorie unicat ca şi cum n-ar fi fost
Un caz realmente special este cel de la Târgu Bujor, Agromec care avea în proprietate o unitate... siderurgică. Aici funcţiona o turnătorie electrică ce producea piese pentru maşinile agricole pentru mai multe societăţi din România, incluzând marile fabrici de la Medgidia şi Craiova,
De fapt, la Târgu Bujor era singura turnătorie din România de piese active pentru grapele stelate, utilaje care în prezent se importă din Germania, Austria, Ucraina şi Polonia.
Absolut bizar, turnătoria – care dădea pâinea pentru vreo 200 de familii – a fost desfiinţată şi a fost demolată. Ajuns fier vechi, iar curtea fostului Agromec (peste care s-au construit deja case) nici măcar nu mai aminteşte de faptul că acum două decenii acolor forfoteau sute de mecanici, ingineri, tractorişti.
Societatea a fost deja radiată, iar de pe urma ei au rămas datorii imense. Bunăoară, doar de pe urma marelui scandal al devalizării Băncii Agricole, a fost transferată la AVAS o datorie de peste un milion de euro, din care nu s-a recuperat nimic.
Chiraftei, Şendreni şi Tuluceşti – „de mână” spre faliment
Situaţia s-a repetat parcă la indigo în cele trei Agromec-uri care acopereau, din centrele Chiraftei, Şendreni şi Tuluceşti, cea mai fertilă zonă a judeţului Galaţi, respectiv luncile irigate ale Siretului şi Prutului.
Societăţile au intrat în incapacitate de plată, au vândut tractoarele şi utilajele la fier vechi, au vândut halele, apoi terenurile şi, într-un final, au dispărut. Ca element de inedit, în o parte din curtea fostului Agromec Chiraftei se află acum un cimitir, cau un fel de gest cinic al punerii cruce agriculturii româneşti.
În curtea fostului Agromec Chiraftei se află un... cimitir. Foto: Arhivă
Foştii angajaţi-acţionari s-au ales cu praful de pe tobă, însă nu este de neglijat faptul că cei care au asigurat managementul au acumulat afaceri frumuşele de pe urma dezastrului. Semn că nu s-a pierdut chiar tot, ci că o parte din avere s-a transferat – n-am putea preciza cum – pe numele foştilor administratori.
La Tecuci, Nicoreşti şi Corod s-a aplicat sistemul „după noi potopul”
O soartă mai bună n-au avut nici Agromec-urile Tecuci, Nicoreşti şi Corod.În ciuda faptulului că se aflau în centrul unor regiuni agricole foarte importante, societăţile nu au rezistat decât cinci-şase ani, după care au intrat în insolvenţă.
Relicve ale Agromec Vameş. Foto: Adevărul
De pe urma lor au rămas, parcă pentru a sublinia eşecul unui sistem ce ar fi putut să fie performant, doar câteva ruine fantomatice, despuiate de viaţă, desprinse de rostul pentru care au fost zidite.
Cei mai mulţi dintre oamenii nici măcar nu-şi mai amintesc la ce foloseau acele Agromec-uri, memoria lor păstrând viu doar faptul că le-au tras nişte ţepe zdravene, căci s-au folosit o vreme de pământurile lor ani la rând, fără a le oferi nimic în schimb.
Cudalbi: şcoala tehnică ajunsă praf şi pulbere
Studiu ce caz foarte interesant, Agromec Cudalbi era în trecut ceea ce în zilele noastre s-ar putea numi un centru strategic de recoversie a forţei de muncă.
În ultimii ani, în judeţ s-au cheltuit sume uriaşe, de ordinul zecilor de milioane de euro pentru a încerca să se facă ceea ce în urmă cu 25 de ani se făcea la Cudalbi se făcea cu sume infime, de câteva sute de ori mai mici: calificarea forţei muncă pentru activităţi cu specific agricol.
Potrivit scriptelor, în perioada 1980-1990, adică în doar zece ani, la Cudalbi s-au calificat peste 800 de tractorişti, mecanici şi maiştri, cheltuielile de şcolarizare fiind acoperite din veniturile SMA-urilor din judeţ.
Pare realmente neverosimil că această fabrică de tehnicieni (mulţi dintre ei fac acum agricultură în fermele proprii sau sunt plătiţi cu bani grei în fermele din Spania sau Franţa) reuşea să se descurce excepţional fără bani de UE, fără subvenţii de stat sau alte tipuri de alocări speciale, dar este pura realitate.
Iar lucrurile capătă conotaţii cu atât mai puternice cu cât, în zilele noastre, tocmai lipsa de muncitori calificaţi este una dintre cele mai grave probleme ale economiei. Iar încercarea de rezolvare a situaţiei prin programele derulate prin Ministerul Muncii s-a dovedit, după cum deja arată rechizitoriile procurorilor, într-un uriaş mecanism de „tipărit” diplome fără acoperire în fapte şi de tocat banii publici fără rost.
Agromec Berheci, ultimul supravieţuitor, victimă a Fiscului
Singurul Agromec care a supravieţuit, aproape miraculos, în acest lanţ de falimente este cel de la Berheci.
Condusă de aproape 30 de ani de economistul Ion Banu, amintita societate a reuşit să devină una dintre cele mai importante societăţi agricole integrate (producţie, depozitare şi prelucrare a produselor agricole), din judeţul Galaţi.
Agromec Berheci. Foto: Adevărul
Totul se poate rezuma simplu: peste 2.000 de hectare de teren lucrate, utilaje de top, depozite performante (lucru rar la fermierii de azi), fabrică de ulei licenţiată, fabrică de alcool. Clădirile din patrimoniu nu numai că nu au fost demolate, ca ăn alte locuri, dar au fost extinse şi renovate, ba chiar li s-au adăugat unele noi.
„Am creat în jurul Agromec Berheci un grup de firme performante, care ne-a ajutat să facem agricultură la nivel înalt, dar şi să valorificăm producţia la modul optim, adică prelucrată. Avem, spre exemplu, o fabrică de producere şi îmbuteliere a uleiului rafinat de floarea soarelui, licenţiată de Ministerul Agriculturii, care are o capacitate de 10 tone pe zi. De asemenea, suntem depozit acreditat pentru cereale, având o capacitate de depozitare de 4.000 de tone”, ne-a declarat Ion Banu, managerul societăţii.
Agromec Berheci. Foto: Adevărul
Foarte mulţi ani, societatea a fost pol de bunăstare şi cel mai important angajator privat din partea de nord a judeţului Galaţi, însă, în 2003, o secetă cumplită, dublată de acţiunile iresponsabile şi abuzive ale organelor statului, au adus societatea, în anul de graţie 2015, în insolvenţă.
Lucrurile sunt cu atât mai bizare cu cât, aşa cu scriam în articolul „Cum a reuşit statul român să falimenteze afacerea unui fermier, deşi Fiscul avea să îi dea omului 1,3 milioane de lei. Răspunsul halucinant al Guvernului” , de fapt Agromec Berheci ar fi trebuie să beneficieze de sprijinul statului (fiind în stare de forţă majoră constatată de instanţă), însă ANAF a procedat, în mod abuziv, la blocarea activităţii prin executări silite şi blocări de conturi.
În urma acestor fapte abuzive ale Fiscului, la care am făcut referire pe larg în articolul „Haosul din Justiţie naşte monştri. Cum se schimbă din condei, la Galaţi, hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile” , societăţii i s-a produs un prejudiciu de peste 13 milioane de lei, pe care, în orice ţară normală, statul l-ar acoperi şi apoi s-ar îndrepta împotriva vinovaţilor din sistem.
În aceste condiţii, din păcate, „ultimul mohican” al mecanizării ar putea dispărea curând dacă instituţiile statului nu iau măsuri grabnice pentru a elimina nedreptatea flagrantă care i s-a făcut Agromec Berheci prin introducerea ei, în mod absurd şi abuziv, în insolvenţă deşi, de fapt, statul este cel care are de plătit sume importante societăţii.
Se încarcă comentariile...
