Secretele bibliotecii din Alexandria. Euclid şi Arhimede şi-au legat numele de cel al faimoasei biblioteci, iar distrugerea ei a aruncat Europa în Epoca Întunecată
0
Biblioteca din Alexandria este cunoscută în întreaga lume pentru cea mai mare colecţie de cărţi din lumea antică. Se estimează că biblioteca ar fi cuprins între 500.000 şi 700.000 de pergamente, de departe cea mai mare colecţie din Antichitate. Nu se ştie cu exactitate nici astăzi în ce circumstanţe a fost distrusă biblioteca din Alexandria.
Dispariţia bibliotecii din Alexandria a fost catalogată de istoricii vremii ca unul dintre cele mai dramatice capitole din istoria omenirii, ce a aruncat Europa cu 1.000 de ani în urmă în ceea ce priveşte dezvoltarea ştiinţei, medicinii, filozofiei, istoriei şi literaturii. Distrugerea bibliotecii a fost catalogată ca ”ziua în care istoria şi-a pierdut memoria”, scrie Joel Levy în cartea ”Istorii pierdute”.
Alexandru cel Mare este fondatorul oraşului Alexandria în anul 332 î.Ch., iar unul dintre generalii săi, Ptolemeu Soter, a preluat comanda Egiptului, stabilindu-şi capitala în citadelă. Acesta a construit în oraş mari temple şi palate, iar fiul său, Ptolemeu al II-lea Philadelphos a pus bazele bibliotecii, pornind de la fondul de cărţi al bibliotecii personale a lui Aristotel.
Ptolemeu al III-lea Euregetes a continuat lucrarea tatălui său, fiind decis să strângă în bibliotecă toată cunoaşterea lumii până la acea dată. Acesta a decretat să fie achiziţionate cât mai multe suluri (n.r. pergamente pe care se scria în acea perioadă), să fie copiate, urmând ca originalele să fie păstrate, iar copiile returnate, consemnează Joel Levy în lucrarea sa.
Istorii susţin că s-a ajuns astfel ca fiecărui vas care tranzita Alexandria să îi fie rechiziţionate sulurile, iar întreaga colecţie de pergamente de la Atena a fost ”împrumutată”, cu unicul scop de a fi păstrate originalele la biblioteca din Alexandria.
În final, colecţia de pergamente a bibliotecii din Alexandria cuprindea între 500.000 şi 700.000 de exemplare, fiind cea mai mare colecţie cunoscută de lumea antică. Prin comparaţie, biblioteca din Roma conţinea doar 20.000 de pergamente, se consemnează în cartea ”Istorii pierdute”.
Pe lângă colecţia impresionantă de papirusuri, Ptolemeii din Egipt au susţinut financiar şi o facultate care funcţiona în cadrul bibliotecii, unde predau între 30 şi 50 de profesori. De-a lungul vremii, printre aceştia s-au numărat cele mai strălucite personaje ale Antichităţii, fiind vorba de Euclid (părintele geometriei), Eratostenes (care a calculate circumferinţa Pământului), Arhimede (cel care a descoperit pârghia, şurubul şi celebrul număr pi) şi legendarul Galenius (cel care avea să devină cel mai influent creator de texte de medicină timp de 1.400 de ani).
Biblioteca din Alexandria a făcut ca timp de 600 de ani oraşul să devină centrul cultural şi de învăţământ al lumii mediteraneene, dând naştere la numeroase legende. Una dintre cele mai cunoscute a fost povestită de savantul Aristeas, care spunea că 72 de rabini au fost aduşi în bibliotecă pentru a traduce Vechiul Testament în limba greacă. Ei au fost izolaţi unul de celălalt, dar în final au ajuns la 72 de versiuni identice, lucru atribuit inspiraţiei divine, susţine Joel Levy în cartea sa.
Distrugerea bibliotecii
Deşi de-a lungul vremii numeroase surse antice şi bizantice au făcut menţiuni despre distrugerea bibliotecii din Alexandria, există un oarecare consens că dispariţia acesteia ar fi ”opera” a trei popoare. Prima versiune ar fi că faimosul Iulius Cezar ar fi incendiat-o din greşeală, când a dat ordin să se dea foc la zona din jurul docurilor din Alexandria în anul 47-48 î.Ch. Creştinii sub patriarhul Teophilus sunt creditaţi şi ei cu distrugerea bibliotecii în 391 d.Ch., când au devastat Serapeumul păgân.
Şi oştile musulmane sub comanda califului Omar sunt date ca un posibil vinovat de distrugerea bibliotecii în anul 640, după cucerirea Egiptului. Califul Omar ar fi dat ordin toate pergamentele din bibliotecă să fie arse în cuptoarele din băile oraşului, deoarece scrierile ar fi contravenit Coranului, iar cele care erau în acord cu acesta, ar fi fost depăşite, se menţionează în lucrarea ”Istorii pierdute”.
Povestea legată de califul Omar a fost catalogată de istorici aproape cu siguranţă drept o calomnie răspândită de scriitorii antiislamici din epoca bizantină şi medievală. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Iulius Cezar şi supuşii patriarhului Teophilus, unde lucrurile sunt mai complicate.
Iulius Cezar a fost indicat drept posibil autor al incendierii bibliotecii din Alexandria de unii scriitorii romani, însă la câteva sute de ani de la presupusul eveniment. Se presupune că aceştia ar fi inventat toate aceste lucruri pentru a-l discredita pe Cezar, consemnează Joel Levy în cartea sa.
Chiar celebrul conducătorul roman relata că a dat foc flotei din port pentru a se apăra de atacul armatei egiptene, dar nu a menţionat nicio pagubă produsă bibliotecii. Există însă şi aici o mică problemă, pentru că Cezar ar fi putut omite pur şi simplu să menţioneze incendierea bibliotecii din Alexandria, astfel încât istoria să nu consemneze acest fapt.
Şi în privinţa patriarhului Alexandriei, Teophilus, există controverse, vizavi de implicarea acestuia în distrugerea bibliotecii. Se spune că acesta ar fi incitat o grupare de creştini fanatici să radă de pe faţa pământului Serapeumul, vechiu templu păgân, unde s-ar fi păstrat toate pergamentele şi cărţile bibliotecii din Alexandria, se precizează în lucrarea ”Istorii pierdute”.
Istorii susţin însă că este puţin probabil să se fi întâmplat acest lucru, povestea fiind inventată de scriitorii vremii ca un avertisment pentru pericolul fundamentalismului.
Clarvăzători folosiţi pentru descoperirea legendarului edificiu
Egiptul a fost cucerit în 640 d.Ch. de musulmani, iar capitala a fost mutată la Cairo. Alexandria a decăzut astfel rapid în importanţă şi mărime, iar incendiile şi cutremurele şi-au adus şi ele contribuţia la regresul legendarului oraş. Ulterior, o parte din Alexandria a fost acoperită de apele Mediteranei datorită surpărilor, valurilor tsunami şi, în special,creşterii nivelului mării. Se estimează că nivelul mării este mai ridicat cu aproximativ 2 metri faţă de cel din epoca romană, detaliază Joel Levy în cartea sa.
Nici până astăzi arheologii nu au descoperit cu exactitate locaţia bibliotecii din Alexandria. Nu se ştie nici măcar dacă biblioteca a făcut parte din Muzeum, o altă clădire impunătoare din acea perioadă, sau a fost un edificiu separat.
În încercarea de a da de urmele faimoasei biblioteci din Alexandria, în anul 1979 s-a permis ca un grup de arheologi medium, denumit Grupul Mobius, să facă cercetări în zonă. Grupul Mobius a fost creat de omul de afaceri şi exploratorul Stephan Schwarz, care susţinea că o combinaţie între o formă de clarvedere numită ”vedere la distanţă” şi metodele convenţionale de cercetare arheologică, precum sonarul cu scanare lateral şi excavarea, ar fi condus la rezultate extraordinare, se menţionează în lucrarea ”Istorii pierdute”.
Grupul Mobius a reuşitsă localizeze mai multe relicve importante din Alexandria în apele din port, printre acestea numărându-se palatul de vară al Cleopatrei. Credibilitatea descoperirilor Grupului Mobius este pusă însă la îndoială, deoarece multe dintre aserţiunile făcute de aceştia nu au fost dublate şi de descoperirea unor dovezi concrete.
În luna mai 2004, o echipă polono-egipteană a făcut o descoperire importantă, scoţând la iveală prin excavare un complex de amfiteatre şi săli de cursuri. 13 săli de lectură au văzut lumina zilei după câteva mii de ani, fiecare fiind dotată cu câte un podium central pentru lector şi nu mai puţin de 5.000 de locuri pentru cei care ascultau. Acestea sunt dovezi ale faptului că biblioteca din Alexandria a avut într-adevăr statut de universitate sau academie, scrie Joel Levy în cartea sa.
Deocamdată, nu s-au descoperit urme ale depozitării de pergamente sau cărţi în zona excavată, astfel că misterul bibliotecii din Alexandria continuă şi astăzi. Cert este că biblioteca nu a existat niciodată în forma în care a fost descrisă de scriitorii vremii, care cel mai probabil au exagerat în privinţa dimensiunilor acesteia, însă adevărul despre legendarul edificiu rămâne îngropat sub ceea ce este astăzi Alexandria modernă, iar poate odată aceasta va fi şi descoperit, se concluzionează în lucrarea ”Istorii pierdute”.
Se încarcă comentariile...
