Laurenţiu Popa este unul dintre puţinii pictori din lume care adoptă tehnici Rembrandt

Vinde tot ce pictează, la preţuri destul de mici. A vândut chiar şi lucrări neterminate! Laurenţiu Popa şi-a descoperit talentul abia pe la opt ani când a desenat la şcoală un portret al lui Mihai Eminescu, inspirat de poza marelui poet, din manualul de Limba română.

"Până atunci, îi rugam pe colegi să-mi facă lucrările la desen, nu mă simţeam în stare", îşi aminteşte artistul.

Treptat a căpătat încredere şi desenul avea să-i marcheze întreaga evoluţie artistică ulterioară. A urmat Şcoala de Artă în Galaţi, apoi, timp de trei ani, cursurile "Popa's Academy" (şcoala românească de caricatură), la Timşoara. Acolo şi-a descoperit talentul de pictor.

A pus umărul la restaurarea frescelor de la Mănăstirea Neamţ, iar apogeul l-a cunoscut în sala Rembrandt, de la Louvru, acolo unde a pictat câteva lucrări uimindu-i pe pictorii francezi.

Din acel moment, Laurenţiu a devenit oficial pictor care foloseşte tehnici Rembrandt, extrem de rar utilizate în lume pentru că nu sunt la îndemâna oricărui pictor.

"Este vorba despre tehnica <<clar-obscur>>, folosită de marele pictor german. Am păstrat tradiţia şi folosesc pastă groasă, care-i destul de scumpă. Şi pânza specială costă destul de mult: o bucată cu latura de 1,5 metri, costă 150 de lei", ne-a spus Laurenţiu.

Pictorul care foloseşte această tehnică trebuie mai întâi să aplice culoarea cu cuţitul pe pânză, iar apoi să traseze detaliile cu pensula. Aşa procedează şi Laurenţiu, care mai are o calitate: cunoaşte sute de combinaţii de culori şi tocmai de aceea nu le amestecă separat, pe paletă, ci direct pe pânză.

Tablourile pictate în această tehnică i-au adus şi ceva bani, dar nu de la clienţi din România, ci din Italia, acolo unde şi-a stabilit reşedinţa în urmă cu vreo opt ani. Acolo şi-a înfiinţat şi o firmă, iar afacerea cu tablouri a început să fie tot mai profitabilă. A primit chiar şi 3.000 de euro pentru un tablou, cumpărătorul fiind, fireşt, un om cu dare de mână.

A primit cu bucurie vestea că va primi titlul de cetăţean de onoare al localităţii Porto Saint'Elpidio.

"Am revenit la Galaţi pentru a pregăti câteva lucrări pe care le voi lua cu mine în perioada în care mă voi afla în Italia pentru a primi titlul de cetăţean de onoare", ne-a mai spus pictorul Laurenţiu Popa.

Tristeţea i se citeşte pe chip atunci când este rugat să vorbească despre calitatea actului cultural din oraşul său natal.

"Galaţiul este un oraş cu puţină artă, şi cu tot mai puţini oameni de artă", a mai precizat Laurenţiu Popa.
Visul lui cel mai mare este acum să-şi facă o şcoală proprie de pictură, în care să-i înveţe pe tineri tehnicile Rembrandt.

Profil:
Născut: 23 iulie 1974
Studii: Popa's Academy Timişoara
Familie: căsătorit, un copil

Ce-i place?
Îmi place frumosul, o dovadă este şi faptul că am ales să pictez. Îmi plac portretele, personajele, totul în materie de culoare. Cu fiecare tablou pictat învăţ ceva în plus, şi asta îmi place foarte mult. Niciodată nu m-am limitat la partea teoretică din pictură.
Ce nu-i place?
Nu-mi place trufia... Dacă aş fi dat şi eu mai mult din coadă, probabil că acum eram sus, chiar cu funcţii şi cu putere în lumea artei din Galaţi. Aşa, mi-am văzut de treabă şi bine am făcut. Lasă-i pe alţii să guste din supremaţie în artă!

Întrebări şi răspunsuri
1.Cum ţi se pare pictura abstractă, care cucereşte tot mai mulţi adepţi?
Aia nu este pictură, din punctul meu de vedere. Eu muncesc pentru un tablou, iar oamenii înţeleg ceea ce pictez. Am vândut, în Italia chiar şi tablouri neterminate, e-adevărat, la preţuri mici, dar oamenii vroiau musai să le aibă.
2. Se spune despre artişti, în general şi despre pictori în special că sunt nişte oameni de neînţeles. Este şi cazul tău?
Artiştii se refugiază de multe ori în carapacea lor, dar trebuie să ştiţi că şi ei sunt oameni. Soţia mea a înţeles cum decurg lucrurile în viaţa unui artist şi acum avem o relaţie cât se poate de normală.