Povestea tristă a acordorului de piane, maestrul fără urmaşi: „Un instrument neacordat poate nenoroci un artist“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Înainte de 1989, nu existau licee de muzică şi şcoli de arte fără acordori FOTO Adevărul
Înainte de 1989, nu existau licee de muzică şi şcoli de arte fără acordori FOTO Adevărul

Un foarte bun acordor de piane are nevoie de foarte multă pasiune pentru inventivitate, mecanică, dar şi o ureche muzicală desăvârşită. Petru Mazilu a rămas cam singurul specialist din Galaţi care le oferă muzicienilor din toate colţurile României sunetul perfect.

Petru Mazilu s-a născut în Huşi şi a urmat cursurile celor mai renumite şcoli din Braşov şi Iaşi, unde i-a fost de altfel insuflată şi pasiunea pentru instrumentele muzicale. La începutul carierei sale, Petru a fost ghidat de un neamţ în atelierul căruia lucra. Aici a descoperit cele peste o mie de piese care alcătuiesc un pian, dar şi câtă muncă se asunde în spatele unui sunet perfect.

Acordorul de piane a ajuns la Galaţi la sfârşitul anilor '60 şi de atunci, a reglat sunetul a sute de instrumente muzicale. De fiecare dată Petru Mazilu îşi ia rolul de acordor în serios. Acesta ştie cel mai bine că în domeniul său nu există nicio clipă loc de „lasă, că merge şi-asa", pentru că un sunet nefinisat poate "nenoroci" un artist. Deşi tehnologia a evoluat cu o viteză uluitoare, acordorul nostru a ştiut să ţină pasul cu aceasta. Dacă în trecut, un pian îl acorda în trei zile, astăzi, procedeul durează cel mult trei ore.

"Au apărut instrumente electronice care îţi pun pianul la nivel tonal, dar totuşi acesta are minus şi plus, nu are aceleaşi capacităţi ca urechea omului. Dar chiar şi aşa, aceste este un mare ajutor pentru că s-au eliminat aceste ore. Pentru că după o oră, o oră jumătate, auzul începe să obosească şi toate sunetele aproape că sunt egale, nu le mai poţi percepe. Şi-atunci trebuie să vii a doua zi, a treia zi. Pe cand acum, în două ore, două ore şi jumătate, l-ai acordat perfect”, a explicat Petru Mazilu, acordor de piane.

Puţini sunt cei care astăzi mai practică această meserie. În zona de sud-est a României, Petru Mazilu este singurul care mai merge la om acasă cu valiza de scule şi piese.

Acordarea unui pian vechi de peste o sută de ani FOTO Oana Cernat

Pentru Mazilu acordor piane Galati FOTO Oana Cernat

„De-a lungul timpului am acordat instrumente la Universitatea Spiru Haret - la Conservatorul de acolo, apoi am acordat şi pe la Bucureşti, la «Ciprian Porumbescu», pe la Bacău, Suceava, Piatra Neamţ. Este foarte important să cunoşti şi un pic de muzică, să cunoşti acordurile, pentru că instrumentul se acordează cu adevărat în acorduri”, a precizat Petru Mazilu.

Lipsa şcolilor de acordare din România a dus şi la dispariţia treptată a acestor specialişti. Cei care astăzi studiază muzica au cea mai mare nevoie de un astfel de specialist.

Petru Mazilu lângă un pian pe care tocmai l-a acordat FOTO Oana Cernat

Pentru Mazilu acordor piane Galati FOTO Oana Cernat

„Nici nu se poate face această activitate fără un instrument bine acordat. Şi copiii cu un auz foarte bun sesizează că ei nu pot lucra şi nu pot realiza ceea ce îşi propun. Începe să fie o problemă tot mai mare lipsa acestor specialişti şi este un lucru grav. Ar trebui totuşi într-un fel să convingem tineretul să aibă astfel de preocupări”, a spus Angela Mihăilescu, profesor de muzică.

Şi artiştii care activează în cadrul teatrelor muzicale sunt îngrijoraţi de faptul că meseria de acordor instrumente a căzut în derizoriu şi se tem de ziua în care calitatea spectacolelor va avea de suferit din acest motiv.

Pianistul Radu Lupu FOTO Adevărul

Pianistul Radu Lupu

„Este dezastru! Imaginaţi-vă că filarmonicile din ţară au frecvent în programul lor concerte pentru pian şi orchestră, recitaluri de pian şi aşa mai departe. Înainte, această meserie se transmitea de la meşter la ucenic. Din păcate nu este o meserie foarte bine plătită, de aceea, uşor, uşor, tinde să moară, să dispară în România. Deşi culmea, necesitatea oricărei instituţii de artă, centrele culturale, teatrele, liceele de artă etc. au nevoie de această intervenţie a acordorilor", a explicat Mircea Holiartoc, dirijor la Teatrul Muzical „Nae Leonard” Galaţi.

Înainte de 1989, nu existau licee de muzică şi şcoli de arte fără acordori. Astăzi însă, cei care mai ştiu să facă acest lucru sunt, iată, pe cale de dispariţie.
 

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite