Istoria Pânzarului Moldovenesc. Vezi de unde a pornit conceptul care a costat Galaţiul o jumătate de milion de euro

Reconstructia unei nave istorice,cum este Panzarul Moldovenesc, a fost o provocare lansată comunitaţii locale din Galaţi de membri ai Ligii Navale Române, de câtiva pasionaţi cinefili, foşti navigatori şi jurnalişti, în anul când se comemorau 500 de ani de la moartea domnitorului Ştefan cel Mare.

Iniţiatorii aveau în vedere posibilităţile tehnice locale şi proiecţiile europene ale dezvoltărilor unor proiecte europene (Croaziere pe Dunăre sau Bursa Dunareană de Turism) şi care urmăreau valorificarea potenţialului turistic al Galaţilor.

Reconstituirea unei nave a flotei de Pânzare a lui Ştefan cel Mare,ce a imprimat o notă caracteristică navigaţiei de la Gurile Dunarii in secolele XV şi XVI s-a făcut după un concep -sinteză, obtinut in urma documentărilor laborioase,efectuate de proiectantii şi constructorii navei.

S-au folosit surse existente in Muzeul Marinei din Constanţa şi Muzeul Navigaţiei din Odessa ,picturile murale si frescele de epocă de pe mănăstirile din nordul Moldovei, dar mai ales exceptionalul studiu pus la punct de Cristian Crăciunoiu, în lucrarea Corăbii străbune.

Toate descrierile pleacă de la o stampă procurată de Grigore Al. Sturza,în secolul XIX, şi publicată de Gheorghe Asachi. Elementele esenţiale ale celebrei corăbii au fost reluate şi comentate de comandorul C.Ciuchi,în 1904.Conform acestuia,"vasele moldoveneşti pe la anul 1500 aveau aproape forma corăbiilor de Dunăre ce se văd şi azi.

Prova înaltă şi întoarsă ,ca la gondole ,pupa tăiată drept şi terminată cu două coarne ,care serveau probabil pentru legarea bastimentului. Cârma este o ramă solidă, câte una în fiecare bord, întărită cu fier la pană, care se lăţeşte la extremitatea inferioară.Vasul are punte.Copastia este închisă numai în parte, probabil pentru a se servi de rame .Pe punte se văd două bastoane susţinute de două straiuri. Acesta constituie ,desigur ,adăpostul oamenilor de serviciu.

Un catarg simplu şi o vergă ţin o velă înfăşurată .
Vela pătrată este cu mai multe serii de terţarole şi bastimentul este reprezentat după luarea teţarolei, în momentul manevrei. Marinarii au costumul naţional, căciula ,cămaşa cu mâneci largi. Pavilionul este roşu,având un cap de bour cu o stea cu cinci raze între coarne ,cu o lună nouă în stînga sus şi o stea cu cinci raze în dreapta sus."

Faţă de varianta istorică descrisă în stampa lui Sturza,constrctorii Pânzarului au adoptat pentru reconstituire o pupă înaltă,corespunzătoare imaginilor conservate în frescele mănăstirilor din nordul Moldovei.

Caracteristicile navei

lungimea totală a Pânzarului - 17,6 m
lăţimea maximă- 4,1m
înălţimeade construcţie la punte- 1,7m
înălţimea la copastie- 2,25m
pescajul- 1m
deplasamentul cu motor
rezerva de combustibil şi lest- 25 tone.

Velatura are o suprafaţă de 80 mp şi este ridicată pe un catarg de aproximativ 10 m.

Considerente de siguranţă a navigaţiei au impus proiectaţilor să prevadă dotări moderne.Nava are motor,lest din oţel sudat,cârme active în prova şi pupa,rezervor de combustibil şi apă şi grup sanitar.Cu plinul făcut,Pânzarul are o autonomie de marş de 5 zile.

Final nefericit

Finalul aceste preafrumoase poveşti nu este nici pe departe aşa de fericit pe cât s-ar putea crede. Nava n-a plutit niciodată mai mult de trei ore, a înghiţit o jumătate de milion de euro, iar ultima dată când a fost nevoie de ea, la Ziua Marinei, a fost manevrată cu un împingător, deoarece sofisticatul ei motor (de 40.000 de euro) a refuzat să pornească.