Stiri din Galati

Două femei, mamă şi fiică, gălăţence, au ajuns să trăiască într-o locuinţă socială din Bucureşti, după ce, ani de zile au muncit în Turcia. Cele două susţin că familia le-ar fi declarat decedate în urmă cu mai bine de zece ani şi că acum nu îşi mai pot recupera partea de moştenire constând într-o casă şi un mormânt.

Cazul Aureliei Onea şi al fiicei sale Izabel Chirănescu (care a păstrat numele tatălui) până la un punct poate fi similar cu al multor români vrăjiţi de mirajul străinătăţii după căderea comunismului.

Citeşte şi:

Siret: Viaţa după inundaţii, printre nămol şi dune (FOTO)

În 1990 cele două au plecat în Turcia, ca să lucreze la filmarea unor reclame.

„Am primit oferta imediat după Revoluţie şi a mers bine până prin 2000", povesteşte Aurelia Onea.

În acel an, întorcându-se în ţară pentru prelungirea permisului de şedere.

Galaţi: A trecut Prutul înot, fugărit de sărăcie

EXCLUSIV: Poliţiştii gălăţeni sunt acuzaţi că au sechestrat şi bătut un bărbat care este martor împotriva Mafiei prostituţiei

Reportaj: Oamenii Bărăganului trăiesc din ce le oferă pământul / FOTOGALERIE

Aurelia a aflat şocată că tatăl ei decedase cu un an înainte.

„Tata se recăsătorise, iar rudele celei de-a doua soţii nu au vrut niciun motiv să ne anunţe. Murise încă din 1999, iar când am ajuns noi în ţară, se şi făcuse succesiunea. Din câte ştiu, şi eu şi fica mea am fost declarate moarte, pentru ca fratele meu vitreg să pună mâna pe avere", mai susţine femeia.

Spusele sale sunt infirmate totuşi atât de documente oficiale, cât şi declaraţiile membrilor familiei tatălui său.

„Nu aveam nicio adresă la care să le contactăm. Noi l-am îngropat pe bătrân în 1999, iar de atunci aceste femei nici măcar nu au venit să pună o floare la mormânt", spune Alecu Roman, fratele vitreg al femeii.

Pur şi simplu, în momentul în care au renunţat la traiul din Turcia şi s-au întors acasă, cele două au realizat că nu au niciun ban şi nici un acoperiş deasupra capului aşa că au căutat o soluţie.

Aurelia spune că pe lângă casa părintească din Galaţi, situată pe strada Eternităţii, la numărul 25 şi-ar dori să-şi recupereze şi locul de veci din cimitirul Eternitatea, unde este îngropată şi mama sa.

„Vreau măcar să am unde să fiu îngropată, în momentul în care o să mor. Din păcate, toate actele sunt la fratele meu vitreg, care nu vrea să ni le dea", mai susţine femeia.

Casa, vândută chiar de ea

Pe strada Eternităţii, la numărul 25, am găsit acolo o bătrână, pe Tudoriţa Dănilă, care s-a arătat de-a dreptul contrariată de povestea pe care i-am spus-o.

„Casa asta am cumpărat-o, cu acte în regulă, încă din anul 1982, chiar de la doamna Aurelia. Nu înţeleg ce pretenţii mai poate să aibă ", a spus Tudoriţa Dănilă.

Într-adevăr, chiar din spusele sale, Aurelia, împreună cu fiica sa trăieşte în acest moment undeva în Bucureşti, într-o locuinţă socială, din care va fi evacuată în cel mai scurt timp.

În momentul în care a venit la Galaţi, a cerut o audienţă la Eduard Grosu, şeful Administraţiei Domeniului Public (ADP), pentru a verifica situaţia locurilor de veci pe care spune că le-ar deţine în cimitirul Eternitatea.

Din spusele lui Grosu, dar şi din acte, reiese că, în acest moment, locurile de veci sunt concesionate fratelui vitreg, Alecu Roman.

„Doamna Onea ar trebui să discute cu moştenitorii tatălui său despre această situaţie, nicidecum cu ADP-ul", ne-a declarat Eduard Grosu.

Ce spune notarul

În 2000, la mai bine de un an de la decesul tatălui Aureliei Onea, Ioan Onea, cea de-a doua soţie a acestuia a declanşat procedura de succesiune, prin notarul Lidia Otilia Cilliota. În acel moment, deşi a fost citată, conform legii, Aurelia Onea nu s-a prezentat fiind în Turcia.

„În atare situaţie, totul a revenit soţiei supravieţuitoare, Sofia Onea. Totuşi, chiar şi acum, la mai bine de zece ani de la succesiune, decizia se poate ataca, dacă se demonstrează că fiica legitimă a decedatului are dreptul la moştenire. Totul trebuie însă făcut pe cale legală şi prin hotărâri judecătoreşti", a explicat notarul.