FOTO Sportivii care pot salva vieţi sunt ignoraţi cu desăvârşire de autorităţile din Galaţi

Georgel Ioan şi staţiile sale, în faţa cărora îşi petrece cea mai mare parte a timpului.

Radioamatorismul este practicat în prezent de peste 300 de gălăţeni, singurii, în caz de dezastru, care pot asigura comunicaţiile între localităţi sau cu străinătatea. Clubul lor există nîsă doar cu numele, pentru că după Revoluţie nu au mai beneficiat de spaţiu.

Orice radioamator care a prins vremurile de dinainte de 89 spune astăzi că, pe atunci, sportul care a "corupt" şefi de state şi intelectuali de elită era un "paşaport ultradiplomatic". Gălăţenii care au îmbrăţişat pasiunea pe unde scurte şi ultrascurte aveau o libertate pe care oamenii de rând nu o cunoşteau: treceau dincolo de graniţe cu acceptul şi chiar susţinerea fostului regim.

Undă verde de la Securitate

Unul dintre cei aproximativ 300 de radioamatori gălăţeni este Georgel Ioan (56 ani), care a învăţat să "zboare" pe unde, după ce i-a fost insuflat acest microb de prietenul său Constantin Tătaru.

"Mi-am luat indicativul în 1985, în urma exemenelor susţinute la Iaşi şi a unui "interviu" la Securitate. Era o comisie din trei inşi şi te întrebau de ce vrei să fii radioamator. Le-am spus că îmi place şi m-au dat undă verde. În principiu puteai vorbi liber, dar era un coleg al nostru care era chemat periodic la Securitate şi dădea rapoarte", spune Georgel Ioan.

Încă de la începuturi, gălăţeanul şi-ar fi dorit o super-antenă, cu care să prindă legături cât mai departe, dar aşa ceva era interzis, la fel ca şi achiziţionarea staţiilor de emisie-recepţie.

„Cu staţiile de atunci nu puteam vorbi foarte departe. Le confecţionam manual, pentru că dacă făceai comandă în străinătate, luai foc, te arestau şi pe tine şi toată familia. Cu staţiile de atunci puteam vorbi cel mult în jurul ţării, cu statele vecine", ne dezvăluie radioamatorul.

Antena asigură 90% din reuşita unei legături radio, indiferent de cât de performante sunt staţiile, aşa că orice radioamator îi acordă importanţa cuvenită.
Georgel Ioan a început să-şi realizeze în urmă cu doi ani visul de înălţa una dintre cele mai performante antene din Galaţi.

Antena Spiderbeam este ridicată pe doi piloni de câte 24 de metri fiecare.

A înconjurat globul pe unde radio

Spiderbeam - antena gigant - este susţinută de piloni înalţi de 24 de metri şi are o anvergură de zece metri, cu care reuşeşte să prindă legături din Brazilia până în Vietnam.

„Cea mai lungă legătură pe care am stabilit-o a fost de 29.000 km, cu un brazilian. Practic am înconjurat Ecuatorul. Am mai vorbit cu Antarctica, Sudan, SUA, Vietnam, Maldive. Toţi radioamatorii din aceste ţări, cu care am comunicat, ştiau despre România. Cunoştinţele de geografie sunt indispensabile pentru un radioamator", completează Georgel Ioan.

Salvatori pe unde scurte

Pasiunea pentru radioamatorism, care pentru neiniţiaţi poate părea în cel mai bun caz o excentricitate mâncătoare de foarte mulţi bani şi fără profit material, are un merit incontestabil şi de o reală utilitate: transmisiunile radio sunt singurele care pot asigura comunicarea în cazul în care reţelele de telefonie sau internet ar cădea, cum se întâmplă în cazul dezastrelor naturale.

„Avem un protocol cu ISU, care specifică faptul că în cazul unor calamităţi care duc la căderea liniilor de telecomunicaţii, noi asigurăm comunicaţiile. Pentru acest scop, putem fi consemnaţi la domiciliu. Aşa s-a întâmplat în Japonia, la tsunami. Acolo sunt 4.800.000 de radioamatori şi toţi au colaborat la asigurarea transmisiunilor", punctează Georgel Ioan.

Georgel Ioan a obţinut anul acesta premiul "Indicativul de aur" la Simpozionul Naţional al Radioamatorilor de la Baia Sprie.

Acestea sunt o parte din diplomele obţinute la competiţii

Sportul cu cele mai multe diplome nu este însă deloc promovat şi susţinut în Galaţi. Dacă înainte de Revoluţie clubul radioamatorilor avea un sediu, la câţiva ani după căderea regimului comunist pasionaţii acestui sport, care îşi susţin integral, financiar vorbind, întreaga activitate nu au mai avut o bază a lor.

„Când vine vorba de radioamatorism, toată lumea întreabă câţi bani ies, iar când aud că nu este un sport comercial, nu îi mai interesează. Nu ţine nimeni cont de faptul că prin radio se pot stabili legături urgente cu orice locaţie de pe Glob şi că în cadrul unui club ne-am putea organiza altfel activitatea. Au fost situaţii când au fost salvate veţi omeneşti prin legăturile făcute de colegii noştri, care prin staţii au putut transmite mesaje urgente şi primi ajutor", completează radioamatorul a cărui mare dorinţă este să găsească tineri care să îmbrăţişeze această pasiune şi să ducă tradiţia mai departe.

Se caută urmaşi!

„Înainte erau cercuri practice, în care copiii puteau descoperi frumuseţea acestui sport. Ar trebui să putem merge noi în şcoli, să recrutăm elevi pasionaţi de fizică şi dacă din 200 de copii, doi reuşesc să îşi ia indicativul, ne putem declara mulţumiţi", conchide gălăţeanul.

Pe Glob, sunt state unde radioamatorismul face parte din pregătirea pentru viaţă a tinerilor. În Sri Lanka, copiii învaţă radio la şcoală, iar în Japonia au obligatoriu în programa şcolară câte o oră pe săptămână.