Galaţi: Barza a venit prea devreme şi la cine nu trebuia

Încrederea în alţi copii, dar şi lipsa unui părinte au transformat un copil de 13 ani în... viitoare mămică. Fata vrea să revină la şcoală şi să recupereze tot ce a pierdut în toată această perioadă

La vârsta la care cei mai mulţi copii croiesc încă hăinuţe pentru păpuşi, o fetiţă de doar 13 ani din Galaţi - Alexandra Mariana Toma - pregăteşte intens scutecele pentru primul ei copil. Un copil care se va naşte în câteva săptămâni şi care este rezultatul unui nefericit accident, pentru că altfel nu-l putem numi, survenit în viaţa ei.

Pe fondul unei societăţi dominate mediatic de sexualitate, al lipsei unuia dintre părinţi, plecat la muncă în străinătate, dar şi al lipse unei educaţii sexuale, fata a căzut în „capcana" sentimentală întinsă de un vechi prieten din copilărie, pe care mama sa l-a tolerat în casă, l-a privit ca pe un prieten al fiicei ei, dar care i-a făcut numai rău.

De la directorul şcolii ale cărei cursuri le-a frecventat eleva până în luna ianuarie am aflat că ea a ţinut în secretă sarcina până în preajma Anului Nou.

„Nimeni nu a ştiut de sarcina fetei foartă multă vreme. Era puţin mai plinuţă şi nu a lăsat să se vadă burta, aşa că nimeni nu a bănuit că este însărcinată", spune Mircea Aristide, directorul şcolii.

Chiar şi acum, la mai bine de trei luni de când Alexandra Mariana Toma nu mai vine la şcoală, sunt foarte puţini copii sau profesori care cunosc în detaliu povestea elevei şi colegei lor.

Chiar şi aşa, fetiţa, care acum este în clasa a şaptea şi are ceva restanţe la materiile şcolare şi foarte multe absenţe, este aşteptată din nou la şcoală. Fireşte, când va fi în stare să revină.

„Nu a comis nicio infracţiune. Nu este prostituţie ceea ce a făcut ea. Este un accident, iar noi trebuie s-o ajutăm să revină în societate, să se integreze, nu să o excludem", spune Gabriela Adam, psihologul şcolar al unităţii de învăţământ.

Din păcate, asemenea accidente marchează viaţa unui copil limitându-i evoluţia ulterioară. Adulţii care ar trebui să o sprijine şi s-o jute să revină în viaţă pe un drum ascendent tratează o astfel de problemă cu jenă sau superficialitate.
Întreaga responsabilitate rămâne astfel pe umerii micuţei viitoare mame care de regulă se prăbuşeşte sub greutatea responsabilităţilor şi a sentimentului de vinovăţie.

Ca să nu mai vorbim de faptul că, după ce am aruncat o privire în catalogul clasei, am constatat cu surprindere că Alexandra are note bune, chiar foarte bune la unele obiecte.

La Biologie, stătea cam prost, dar dacă mai aştepta câteva luni, afla în mod oficial detalii despre funcţia de reproducere la om. Ca să nu mai vorbim de faptul că, spre sfârşitul anului şcolar, există în programă şi noţiuni despre contracepţie, pe care, dacă şi le-ar fi însuşit, poate că altfel ar fi stat lucrurile.

Mama fetiţei a trimis o scrisoare către autorităţile şcolare prin care îşi asumă în totalitate cele întâmplate cu fetiţa ei. Din păcate, ne-a refuzat dialogul, aşa că am fundamentat povestea pe cele spuse de oamenii din jurul copilei. Sperăm că aceste rânduri vor constitui un îndemn, pentru cei care o pot ajuta, să nu ezite să o facă.