Descoperiri medicale întâmplătoare care au schimbat lumea definitv. Cum au reuşit Alexander Fleming şi Wilson Greatbatch să-şi câştige faima

Nu toate descoperirile medicale au apărut în urma unor cercetări îndelungate. Au fost situaţii în care până şi oamenii de ştiinţă au rămas surprinşi de rezultatele uimitoare ale unor invenţii descoperite accidental, precum penicilina, anticoagulantul sau stimulatorul cardiac.

Mai mulţi cercetători danezi, care erau în căutarea unei soluţii de a proteja femeile însărcinate împotriva malariei, au constatat că proteinele din parazit pot ataca celulele canceroase. Acest lucru ar putea schimba radical metodele de tratare a acestei boli nemiloase.

Un salt uriaş în tratarea cancerului?

Descoperirea a scos la iveală faptul că proteinele care se găsesc în paraziţii malariei conţin o toxină care, odată absorbită de celulele canceroase, are proprietatea de a le distruge. Deocamdată testele au fost efectuate pe şoareci, dar cercetătorii intenţionează ca peste aproximativ patru ani să înceapă testele şi pe oameni.

„Timp de mai multe decenii, oamenii de ştiinţă au căutat asemănări între creşterea placentei şi a unei tumori. Placenta este un organ care, în decursul a câteva luni creşte de la numai câteva celule până la câteva sute de grame şi îi oferă embrionului oxigen şi hrană într-un mediu relativ străin. Într-o manieră oarecum similară, tumorile se comportă la fel - acestea se dezvoltă rapid într-un mediu străin”, a explicat Ali Salanti, profesor în cadrul Departamentului de Imunologie şi Microbiologie de la Universitatea din Copenhaga.

În cazul în care aceste explicaţii îşi vor demonstra cu adevărat utilitatea, nu ar fi pentru prima dată când o descoperire medicală este făcută în mod întâmplător.

Penicilina, una dintre cele mai mari descoperiri din domeniul medical

La fel s-a întâmplat şi în cazul penicilinei. În 1928, întors în laboratorul său după o vacanţă de o lună, doctorul scoţian Alexander Fleming a descoperit că o cultură a bacteriei patogene din genul Staphylococcus Aureus, asupra căreia făcuse experimente, era acum distrusă de un mucegai care se dezvolta pe vasele sale. Astfel, Fleming a descoperit primul antibiotic pe care l-a numit „Penicilină”. Medicamentul a salvat nenumărate vieţi, iar în anul 1945, medicul scoţian a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină. O mare parte din medicina modernă este acum susţinută de antibiotice.

„După această descoperire, industria farmaceutică s-a dezvoltat scoţând pe piaţă o serie diversificată de antibiotice, cu un spectru tot mai larg, care să trateze infecţii din ce în ce mai puternice. Datorită apariţiei antibioticelor, mortalitatea produsă de infecţii a scăzut dramatic, fiind considerată cea mai mare descoperire din domeniul medical. Din păcate, în ultima perioadă constatăm că asistăm la fenomenul invers, de creare a rezistenţei organismului şi a germenilor în faţa acţiunii antibioticelor, iar medicii sunt nevoiţi să lupte împotriva infecţiilor cu antibiotice din ce în ce mai puternice, cu o toxicitate tot mai mare şi cu efecte secundare din ce în ce mai puternice. De aceea, în urma cu doi, trei ani, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a atras atenţia populaţiei, dar şi a sistemului medical asupra importanţei păstrării antibioticelor şi riscului de a ne afla în faţa dispariţiei antibioticelor din arsenalul medical disponibil împotriva infecţiilor”, a declarat doctorul Valentin Boldea, medic în cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Galaţi.

Stimulatorul cardiac

Micul aparat a fost inventat de Wilson Greatbatch, însă nu aceasta a fost intenţia inginerului american. Acesta încerca de fapt să construiască un dispozitiv care să înregistreze ritmul cardiac, dar a luat întâmplător tranzistorul greşit şi l-a instalat pe noul său aparat. Ulterior şi-a dat seama că această eroare avea să salveze vieţi, deoarece dispozitivul emitea impulsuri electrice transmise prin electrozi  ce intră în contact cu muşchii inimii pentru a regulariza bătăile inimii. Pentru a putea folosi aparatul în acest scop, Greatbatch a înţeles că un stimulator cardiac trebuie să aibă dimensiuni mai mici, aşa că a căutat să îl îmbunătăţească. După doi ani de finisaje, stimulatorul cardiac a fost brevetat şi a intrat în producţie.

Anticoagulantul

Acesta a fost descoperit  în anul 1930, de către biochimistul american Karl Paul Link, după ce un fermier din Wisconsin i-a spus că vitele sale se confruntă cu hemoragii inexplicabile. Examinând hrana vitelor, cercetătorul a descoperit că aceasta conţinea substanţă anticoagulantă. Karl Link a reuşit să izoleze un compus pentru tratarea pacienţilor care suferă de cheaguri de sânge. Medicamentul se foloseşte şi în prezent.

Anestezia

Teologul Joseph Priestley a descoperit şi a izolat protoxidul de azot în anul 1772. Opt ani mai târziu, acesta a observat că invenţia sa creează insensibilitate la durere şi dă stări euforice, având proprietăţi care înlătură atacurile de panică. Acesta a considerat că medicii chirurgi ar trebui să utilizeze acest tip de gaz în timpul intervenţiilor, însă sfatul său nu a fost ascultat. Abia în anul 1840, stomatologi şi medici cu viziuni mai largi au folosit anestezia.