Cum se prepară vechea şi delicioasa mâncare românească „taşche cu pegmez”
0
Reţeta este gătită mai ales de gospodinele din zona de vest a ţării, însă a fost împrumutată, sub tot felul de nume mai mult sau mai puţin stâlcite, şi în partea de nord-vest a României, precum şi în Bucovina.
Chiar dacă ne căznim, de ani buni, să importăm tot felul de reţete sofisticate de pe la alţii, în bucătăria românească există numeroase şi extraordinare rezerve de creativitate. Trebuie doar să privim puţin către trecut, către ceea ce găteau bunicile noastre, prilej cu care vom descoperi că multe dintre cele ce ni se par mirabile prin gastronomia franceză sau italiană există de secole chiar aici, sub nasul nostru. Doar că se cheamă altfel decât spun străinii.
Un astfel de exemplu este celebrul (în Banat şi Crişana) desert „taşche cu pegmez”, cunoscut bine de tot şi prin Maramureş, sub numele de „taşte cu plimez”, dar ajuns şi prin Ardealul de est şi prin nordul Moldovei, sub denumiri care mai de care mai stâlcite.
În esenţă, denumirea desertului are origini germane, căci „taschen” înseamnă în limba lui Goethe nici mai mult nici mai puţin decât „pungi”. Cât priveşte pegmezul (sau plimezul), originea cuvântului nu-i prea clară, însă sub acest nume este cunoscut în Ardeal gemul din prune răscoapte, făcut fără zahăr, dar fiert ore în şir până când devine mai mult dulceaţă decât magiun, cu o consistenţă deosebită, că de-abia se desprinde din lingură.
Dar să trecem la delicoasa reţetă de taşche cu pegmez, care în anumite părţi ale ei seamănă destul de bine cu cea a mult mai cunoscuţilor colţunaşi.
Ingrediente
După cum poate că v-aţi dat seama, reţeta are trei părţi esenţiale: umplutura, aluatul şi un soi din finisaj care dă preparatului un farmec aparte, dar şi contribuie destul de mult la gustul final.
Pentru aluat aveţi nevoie de:
- 2 ouă (dacă-s de la găini de ţară, e şi mai bine, doar că este foarte posibil să aveţi nevoie de un ou în plus);
- 200 de grame de făina (plus-minus o lingură, căci consistenţa taşchelor e capricioasă);
- sare (după gust, dar nu mai mult de un praf).
Pentru umplutură vă trebuie pegmez, care este, cum spuneam, un gem consistent de prune (dar poate fi şi din caise, vişine sau măceşe). Se pote folosi şi o dulceaţă tradiţională, dar trebuie să fie una cu foarte puţin lichid, căci altfel riscaţi să stricaţi toată treaba.
Deloc lipsit de importanţă este finisajul desertului, la care sunt necesare următoarele ingrediente:
- 100 de grame de pesmet;
- 30 de grame de unt sau ulei;
- 100 de grame de zahăr;
- un plic de zahăr vanilat;
- făină pentru presărat;
- un albuş de ou pentru lipit foile;
- câteva linguri de smântână dulce (pentru frişcă) lichidă.
Mod de preparare
Se frământă un aluat neted, elastic şi nelipicios din ouă, făină şi un praf de sare.
Aluatul se împarte în două părţi identice care se întind, pe planul de lucru presărat cu făină, în doua foi dreptunghiulare, cât mai egale.
Pe suprafaţa uneia dintre foi se trasează, cu un cuţit sau cu rola de patiserie – fără a taia aluatul, linii perpendiculare ce vor forma patrate egale.
În fiecare pătrat se asează aproximativ o jumătate de linguriţă de pegmez, gem, dulceaţă, magiun.
Cu pensula înmuiată în albuşul puţin bătut, se trasează liniile ce delimitează pătratele, se unge şi de jur împrejurul foii de aluat.
Deasupra se aşează cealaltă foaie de aluat, se presează bine deasupra porţiunilor unse cu albuş, ca să se lipească. Marginile, eventual, se presară cu puţină făină (daca e nevoie).
Urmând liniile unde cele doua foi de aluat s-au lipit între ele, se taie cu rola de patiserie (sau cu un cuţit bine ascuţit) în pătrăţele.
Se pune o oală încăpătoare (de 4-6 litri) plină cu apă pe foc. Când apa dă în clocot, se pun în oală taşchele, toate deodată.
În scurt timp, ele se vor ridica deasupra. Pentru a ieşi perfecte este bine să le lăsaţi încă aproximativ două minute după ce s-au ridicat. Luate mai devreme, vor fi crude. Luate mai târziu se vor înmuia tot mai tare, până se vor face terci.
Între timp, pesmetul se rumeneşte în unt sau ulei, până ce primeşte o culoare aurie. Se amestecă pesmetul rumenit cu zahărul şi zahărul vanilat.
După ce s-au fiert, taşchele se scurg de apă, se tăvălesc prin pesmet apoi se servesc calde, stropite cu smântână dulce şi (sau) cu gem subţire.
Poftă bună!
Vă mai recomandăm şi:
Trei metode naturale pentru a păstra mustul timp îndelungat. Niciuna nu presupune adaos de chimicale
Se încarcă comentariile...
