GALERIE FOTO Istoria trecută şi recentă a bisericii fortificate "Precista" din Galaţi

Biserica Precista, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este cel mai vechi monument istoric din orasul Galati. In secolul al XVII-lea, aceasta biserica indeplinea o dubla funcţie: lacas de cult si cetate de aparare impotriva cotropitorilor.

Biserica Precista se afla in centrul orasului Galati. Calatorii straini vorbesc despre acest oras ca despre un targ comercial cu o faima tot mai crescanda, in acesta gasindu-se o semnificativa varietate de produse.

Prosperitatea comerciala din acest oras-targ a permis unor negustori locali ca in timpul domniei lui Vasile Lupu, pe la anul 1647, sa termine construirea Bisericii Precista - biserica fortificata, cel mai vechi monument galatean, care poate fi admirata si in prezent.

Biserica este deci o ctitorie negustoreacsa in plina epoca culturala a lui Vasile Lupu, sinteza de arhitectura moldo-valaho-transilvaneana; biserica este o biserica fortificata din piatra si caramida.

Biserica Precista - scurt istoric

Initial a existat o biserica din lemn si valatuci ce a avut zid inconjurator si clopotnita. Biserica se numea "Adormirea Maicii Domnului" si a fost construita de Teodor la inceputul secolului al XVII-lea.

Biserica cu pricina a fost recladita din zidarie la anul 1647 de Dia si Serbu, fiii lui Coman din Braila si de Constantin, fiul lui Teodor - fostul ctitor al bisericii vechi din lemn. Aceasta biserica de zid este Biserica Precista de astazi.

Biserica Precista, construita de mesteri populari intr-o conceptie proprie secolului al XVII-lea, are turnul-clopotnita inclus in corpul bisericii si podul fortificat, ceea ce ii confera si o a doua functie: loc de refugiu si de aparare.

Biserica a fost construita intre anii 1643-1647, in timpul domniei lui Vasile Lupu, de fratii Dia si Serbu, fiii lui Coman (mama, Teodora), negustori braileni, si Constantin Teodor din Galati, fiul primului ctitor al acestei biserici.

La ridicarea bisericii au fost folosite materialele existente la fata locului: piatra de la Barbosi, lemnul din padurile de pe platforma Covurluiului, caramida si var, nisip de pe plajele Dunarii etc. S-a folosit piatra masiva si caramida din castrul roman de la Tirighina - Barbosi.

Biserica Precista a fost sfintita in luna septembrie a anului 1647 si, asemenea multor altor biserici si manastiri, precum era obiceiul vremii, a fost inchinata unei manastiri athonite din Sfantul Munte Athos, si anume, Manastirii Vatoped.

Martora la multe evenimente din istoria poporului roman si a orasului Galati, in jurul ei aflandu-se de fapt vatra de inceput a acestei urbe, Biserica Precista a fost arsa si pradata de nenumarate ori in timpul invaziilor turcesti, a infruntat multe vicisitudini, ajungand pana la noi ca un simbol al maistriei arhitecturale a evului mediu, transmitand genereatiilor prezente si viitoare mesajul creator al inaintasilor.

Biserica Precista a suportat toate vitregiile vremurilor, fiind arsa de turci in anul 1711, distrusa in razboaiele ruso-otomano-austriece din anii 1735-1739 si 1769-1774. In anul 1821, otomanii distrug si jefuiesc iarasi sfantul locasul. Biserica a fost restaurata pentru prima data in anul 1831 capatand o noua infatisare.

In anul 1940, in timpul marelui cutremur de pamant, biserica a fost grav avariata, incat a fost inchisa; cutremurul a afectat serios zidurile si fresca interioara. Intre anii 1952-1966 ea a fost restaurata in forma actuala dupa proiectul arhitectului Eugen Chefneux si a functionat ca muzeu de arta religioasa medievala; biserica pastreaza o colectie de icoane vechi.

Biserica a fost refacuta si restaurata de fiecare data. Dupa restaurarea din 1953-1957, ea a fost transformata in muzeu. Cutremurele din 1977 si 1986 au afectat din nou biserica, provocand fisuri in adancimea zidurilor. Ea a fost restaurata si consolidata in perioada anilor 1991-1994, fiind redata cultului ortodox.

Firma S.C. "Dedal-Bahamat"-SRL Galati a efectuat consolidarea si restaurarea monumentului dupa proiectul firmei "Remon Proiect" Bucuresti; sef proiect fiind arhitectul Constanta Carp.

Restaurarea a cautat sa rezolve consolidarea tuturor elementelor de rezistenta si realizarea unor legaturi care sa alcatuiasca un ansamblu care sa lucreze cat mai aproape de modelul teoretic introducandu-se elemente din beton armat verticale si orizontale menite sa reziste la solicitarile seismice.

Pictura in fresca a bisericii a fost executata de artistii plastici Gheorghe Bondoc si Dumitru Banica. Biserica a fost sfintita la data de 30 noiembrie 1994, de P.S. Casian Craciun, episcopul Eparhiei Dunarii de Jos.

Biserica Precista - arhitectura

De plan triconc, cu ziduri groase de pana la 1,80 metri, biserica este o elocventa sinteza a arhitecturii crestine din Moldova, Muntenia si Transilvania. Este construita din patru incaperi: altar, naos, pronaos si pridvor.

Daca primele doua incaperi (altarul si naosul) descind din bisericile de stil moldovenesc, pridvorul are deasupra un turn-clopotnita, asemanator cu cele ale bisericilor din Transilvania, prevazut cu o incapere de straja la nivelul intermediar dintre clopotnita si pronaos. Atat la acest nivel, cat si la cel al clopotnitei, se gasesc creneluri pentru aparare.

Un alt element de aparare, la Biserica Precista, este podul intarit, alcatuit din doua parti, una deasupra naosului si a doua deasupra altarului. Podul este prevazut cu 28 de metereze. Aici se gasesc construite drumuri de straja (coridoare) si cateva zeci de metereze pentru lupta.

In zidarie, printre randurile de caramida, este folosita piatra, tehnica nefolosita la alte biserici moldovenesti ridicate in aceeasi perioada. Zidul peretilor de deasupra ferestrelor, pana la acoperis, este dublu, formand o galerie cat poate umbla comod un om.

Deasupra altarului exista o camera mare, unde la navaliri se asigurau diferite odoare si bogatii ale orasului. Se spune ca exista un tunel secret pe sub Dunare, de la Biserica Precista si pana pe malul celalalt al fluviului, pentru a putea ascunde bunurile si a scapa de atacurile vrajmasilor.

Turnul, format din doua niveluri, este prevazut cu o camera pentru ascunderea valorilor, cu doua metereze si o usa de acces, probabil, spre un balcon. Al doilea nivel era prevazut cu ferestre si metereze.

Turnul-clopotnita, masiv, de forma unei prisme patrate, cu colturile de sus retezate oblic, nu este ornamentat decat in zona cornisei cu doua randuri de caramida asezata in unghi si cu braul de caramizi asezate in zig-zag.

In schimb, turla de pe naos, zvelta, elansata, prezinta o decoratie bogata, alcatuita din elementele intalnite la fatade, la care se adauga altele noi. Ele sunt dispuse atat pe fetele octaedrului turlei, cat si pe cele doua socluri suprapuse, cu baza patrata. Absida altarului si cele doua abside laterale sunt invelite cu caciuli conice. Acoperisul bisericii este din sindrila.

In exterior, peretii bisericii sunt sustinuti de cinci contraforti. Un brau alcatuit din triplu sir incinge fatadele, impartindu-le in doua registre. In cel inferior decorul este alcatuit din arcade oarbe cu arhivolte, ale caror picioare coboara pana la soclu.

In registrul superior se afla un sir de ocnite cu golul retras in zid in asa fel incat acesta inscrie in spatiu o cruce de forma literei T, cu bara de sus arcuita, asemanatoare de fapt cu o troita. Deasupra lor sunt doua randuri de discuri de ceramica smaltuita, meterezele, iar la nivelul cornisei se pot vedea trei siruri de dinti de fierastrau si un brau de caramizi asezate in zig-zag.

Structura arhitectonica a monumentului, cu elemente moldovenesti (turla centrala, ocnitele de la nivelul superior si crenelurile, discuri de ceramica), muntenesti (arcadele oarbe de pe nivelul inferior, braul median) si ardelenesti (turla principala, braul in zig-zag), este o dovada a unitatii stilului arhitecturii secolului al XVII-lea, demonstrand si in acest mod legaturile stranse care existau intre romanii din cele trei principate.