Povestea lui Cătălin Felea, alpinistul care se luptă în fiecare zi cu focul

Pentru gălăţeanul Cătălin Felea, fiecare zi de muncă este dublu riscantă. Atunci când nu se aruncă în foc, escaladeaza blocuri sau recuperează cadavre de la mare adâncime. Visul lui e să ajungă pilot de avion.

Cătălin Felea este cunoscut în cadrul Inspectoratului Situaţii de Urgenţă Galaţi (ISU) drept o persoană cu multe talente. În afara faptului că este un pompier fără urmă de frică în faţa focului, este singurul care poate coboarî cu lejeritate pe o frânghie, de la mare înălţime sau într-o în fântână adâncă.

De la înălţime la foc

Înainte de a se angaja, în 2006, ca pompier, Felea a lucrat alpinist la Galaţi şi Bucureşti. A escaladat clădirea CET-ului din Capitală, la 150 înălţime, dar şi turnul de televiziune din Galaţi, la 89 de metri. Pofta de adrenalină şi dorinţa de a face mereu ceva nou l-au împins să urmeze cursurile pregătitoare de pompier.
„Din fericire, n-am fost pus niciodată în situaţia să suprapun activitatea mea de pompier cu cea de alpinist. În timpul incendiilor, nu escaladez blocul. Sparg uşa sau urc la etaj cu ajutorul scării speciale", spune Felea, care e subofiţer operativ principal.

Totuşi, tânărul a avut ocazia să urce „în scopuri caritabile", când vreun pensionar şi-a uitat cheile în casă.

Cele mai dificile misiuni sunt însă scufundările în fântână. „E vorba de spaţii foarte strâmte în care trebuie să ai o mare stăpânire de sine. Eu, ca alpinist, cunosc un mod de coborâre foarte sigur, am scule speciale care sunt uşoare şi eficiente. Într-un minut reuşesc să mă dau jos la o adâncime de peste 30 de metri. Din păcate, până acum din fântâni am scos doar oameni morţi", povesteşte pompierul polivalent.

TREI OAMENI SALVAŢI

Pe cei vii i-a salvat din incendii. Până acum, trei oameni îi datorează viaţa, dar n-a primit mulţumiri de la vreunul pentru că n-a avut ocazia să-i revadă „ Am scos un puşti de 16 ani dintr-un incendiu pe care tot el l-a provocat.

A pus să prăjească ouă, dar a uitat de ele. Era singur acasă şi a încercat să stingă flăcările cu apă. Am spart uşa şi l-am scos din dormitor. Era în stare gravă", îşi aminteşte pompierul.

Într-o altă misiune, a evacuat şapte copii dintr-un bloc în care izbucnise un incendiu.
Pentru că e unul din cei mai buni, lui Felea i-a fost încredinţată una din cele mai noi autospeciale, care ajunge şi la viteza de 120 km/oră, dublu faţă de majoritatea vehiculelor din garajul ISU.

Autospecialele învechite fac ca timpul de reacţie a salvatorilor este să fie mult mai mic decât şi-ar dori. „În majoritatea intervenţiilor am găsit mai mulţi oameni morţi decât vii. Avem nevoie de autospeciale noi ca să putem ajunge mai repede în sate", spune Felea.

Întrebări şi răspunsuri:

Te vezi ca fiind pompier toată viaţa?

Răspunsul meu ar fi «da», dac-aş avea un salariu care să-mi permită o maşină modestă şi să-mi achit ratele la casă, de exemplu. Ca să-mi întreţin familia, în timpul liber lucrez şi ca alpinist. Nu mă voi opri însă aici. Visul meu e să ajung pilot de avioane.

Dacă la un caz sunteţi mai mulţi colegi, cum hotărâţi cine intră în foc?

Ne înţelegem şi din priviri. La intervenţii nu există individualism. Suntem o echipă unită şi mă bazez pe colegii mei. Fiecare ştie ce are de făcut de la şeful de echipă. Primul în foc intră electricianul, care verifică dacă putem folosi apa la stingere.

Ce-mi place:

Îmi place foarte mult lectura. Am citit toată colecţia verde de la „Adevărul", pe care o am acasă. Uneori citesc chiar şi în timpul liber la serviciu. Mă simt bine atunci când pot să ajut oamenii şi când fac mişcare.

Ce nu-mi place:

Nu-mi place lăcomia. Încer să evit pe cât posibil conflictele, deşi nu e deloc uţor, mai ales în meseria mea, în care întâlneşti mulţi oameni disperaţi. Nu am timp să văd micile răutăţi şi nici nu vreau să mă încarc cu ele. Nu suport oamenii violenţi, pentru că agresivitatea e un semn de slăbiciune.