Galaţi: Ioan Iulian Vizitiu -comisarul care-a tras la rame

Puţină lume ştie că în Poliţia gălăţeană îşi desfăşoară activitatea un fost vicecampion olimpic la Barcelona, în 1992 Profil: Născut. 3.2.1970, Bârlad Studii. Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, promoţia 1998 Familie. Căsătorit, o fetiţă

În anul 1992, echipa României a ratat aurul olimpic la proba de 8+1 la numai 14 zecimi de secundă.

În barca medaliată cu argint s-a aflat şi Ioan Iulian Vizitiu, actualmente comisar la Serviciul Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Galaţi. Pentru el, care era de numai un an în lotul de seniori, această medalie a reprezentat un salt normal în cariera sportivă.

Antrenamente la galere

Vizitiu îşi aminteşte  de antrenamentele istovitoare care au dus la performanţele de mai târziu. „Stăteam aproape tot anul în cantonament, mai exact 11 luni pe an. Făceam antrenament de dimineaţa de la şase-şapte, cu pauze. Când îi văd pe fotbaliştii ăştia că se plâng că-i bagă în cantonament două zile, mor. În astea 11 luni, numai duminica aveam liber. Era ca la galere”.

Comisarul s-a apucat de canotaj din adolescenţă. „M-am apucat de canotaj pe la 13 ani şi jumătate, la Constanţa, la Clubul Sportiv, în iarna 1983-1984”, povesteşte el.

Palmares de invidiat

Rezultatele obţinute de Vizitiu ar face mândru orice sportiv.

„Sunt campion mondial de juniori, titlu obţinut la Milano, la proba de 2+1, în 1988, în 1991 am avut locul patru la Viena, la Mondiale, de altfel a fost şi primul an în care intrasem în lotul de seniori. A urmat Olimpiada, argintul de la Mondiale din 1993 - de la Rudnice , din fosta Ceho-Slovacie, campion mondial universitar - în 1993, la Buffalo,  în Statele Unite”, povesteşte Iulian.

„În 1994 am luat bronzul la Mondiale, la Indianapolis. În 1995 am fost în Finlanda, la Tampere, dar am mers prost de tot, deoarece tot lotul s-a îmbolnăvit. Am făcut salmonella. Ne-au dat o smântână, de am zis că a fost sabotaj. 30 de inşi am intrat în comă atunci. Era chiar înainte de Mondiale şi ne-a stricat tot antrenamentul. Nimeni nu a zis ce a fost. După acel incident, performanţele mele nu au mai fost ca înainte”, adaugă el.

Dor de apă

După ce s-a lăsat de sportul de performanţă, comisarul Vizitiu a mai urcat de foarte puţine ori într-o barcă.

Costurile ridicate ce le implică un echipament complet de canotaj cât şi lipsa unei piste în România l-au făcut aproape să renunţe la munca de o viaţă.

„Mi-ar plăcea să închiriez o barcă şi să mai ies pe apă din când în când. O pereche de vâsle costă vreo 1.400 de euro, iar din astea româneşti nu se mai fabrică.Nu am mai ieşit  pe apă de prin 2000, de când m-am dus la o întâlnire prilejuită de „Zilele Canotajului Românesc”, povesteşte dezamăgit fostul vicecampion olimpic.

Întrebări şi răspunsuri

E greu să fii poliţist după ce ai fost sportiv de performanţă?

Pe lângă canotaj, ce fac acum este floare la ureche. Îţi dă o altă atitudine şi sportul ăsta de performanţă.   La noi de pildă, ultimii 500 de metri îi tragi cu „lumina stinsă”. Nu mai vezi nimic, doar îl auzi pe cârmaci când urlă în căşti.

Cum a fost când aţi renunţat la canotaj?

Decizia de a mă lăsa a fost una foarte grea. Am zis că stau puţin în Poliţie şi după aceea mă fac antrenor. După ce îţi intră meseria în sânge, este greu să renunţi.

V-aţi îndruma fata spre sport?

Aş încuraja fata spre atletism sau spre volei, nu cred că spre canotaj totuşi.

Ce îi place

Îmi place să fac sport în continuare. Noroc cu şeful nostru că ne mai scoate în fiecare vineri. Programul îmi ocupă tot timpul şi pe locul doi e fetiţa, aşa că sunt foarte rare dăţile în care mai pot să alerg.

Nu-i place

Nu îmi place că suntem o ţară fără busolă şi pe toţi îi doare în cot şi nu fac nimic pentru amărâţi. Mă deranjează foarte tare dezinteresul pentru oamenii simpli. Mă şochează stilul românilor, care nu se implică. De asta zic să se dea copiii la sport, măcar cei mici să vadă ce e afară.