Virgil Dâlcu - Cel mai vechi ambulanţier din Galaţi

A început să lucreze în Sănătate pe vremea comunismului când ambulanţelor li se spunea salvări, iar acum, în prag de pensionare, crede că asistenţa medicală este cu mult sub cea din trecut

Profil
Născut: 2 iunie 1946, Vaslui
Studii: Şcoala de Subofiţeri
Familie: Căsătorit, doi copii

La Serviciul Judeţean de Ambulanţă a ajuns dintr-o întâmplare şi a rămas până în ziua de astăzi.

A fost martor la toate schimbările de la Salvare, în cei 44 de ani de experinţă, petrecuţi în slujba bolnavilor.

„Când am început, erau trăsuri cu cai. Mergea medicul la domiciliu cu trăsura. Era o targă pe ea, pusă lateral, cu copertină şi aşa se cărau bolnavii. Aşa era treaba atunci, nu aveai ce face", povesteşte amuzat Virgil Dâlcu.

Chiar şi după ce s-a renunţat la trăsurile trase de cai şi au fost aduse maşini, a urmat o perioadă foarte grea în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii.

„Dupe ceva timp au fost aduse nişte Forduri. Au vândut caii şi au luat maşini. Erau maşini vechi. Ne duceam la Bucureşti cu maşinile alea şi făceam două zile dus, două zile întors. Făceam cam trei zile până la Iaşi. Noi le reparam pe drum. Erau condiţii grele. Nu aveam garaje. Am prins salvarea de la începuturile ei", mai spune Virgil Dâlcu.

Cel mai vechi ambulanţier de la Galaţi ne vorbeşte despre diferenţele care se făceau în timpul comunismului între pacienţii cu diferite ranguri politice.

Dacă pentru un membru de partid, se mergea la caz cu câte doi medici plus asistentă, pentru oamenii de rând se deplasau, în cel mai fericit caz, o asistentă şi un şofer.

„Când era vorba de activişti de partid mergeam câte patru oameni pe maşină. Când erau oameni simpli, mă trimiteau singur. Am fost odată la o secretară de partid. Am plecat doi asistenţi şi doi medici. În cazul în care aveam vreo gravidă oarecare, nu prea o luau în seamă", spune ambulanţierul.

Perioada începuturilor Ambulanţei a fost una care i-a rămas întipărită în minte lui Virgil Dâlcu. Mai ales modul în care au început să fie tratate cazurile şi accentul tot mai mare pus pe medicina la domiciliu.

„Pe vremea aia, aveam medici care erau aici la nouă seara şi toată noaptea mergeam la domicilii. Dacă pacientul era de internat, îl preluam, dacă nu, se dădea reţetă. Aveam câte 30 de cazuri pe noapte. Acum nu este deloc aşa. Stai cu copiii mici pe toate holurile, la spitale, în frig sau pe caniculă. Te chinui cu el. Atunci nu era aşa. Venea medicul la tine acasă. Acum cine mai vine ? Cum să spun eu că e mai bine acum?", explică Virgil Dâlcu.

Cât despre diferenţele dintre sistemului medical de atunci şi cel de acum ambulanţierul spune că sunt foarte mari. Una dintre acestea ar fi aceea că acum sunt câte şase maşini pe tură, iar atunci erau 36.

Întrebări şi răspunsuri

Cât de grea este meseria de ambulanţier?

Oricând poţi să ai surprize la intervenţia la care mergi. Acum te aştepţi să-ţi dea în cap să te omoare. Ar trebui să angajeze mai mulţi bărbaţi. Ce să facă o fată când sare nebunul la bătaie? Am fost odată la un caz şi un om a sărit cu toporul. Săraca asistentă stătea ascunsă ca să nu-o lovească. Am fost nevoiţi să chemăm poliţia ca să putem ajuta bolnavul. Oamenii fac scandal că vine la caz un singur om sau doar o asistentă dar nu ştiu că nu sunt oameni destui. Este foarte greu.

Cum este sistemul medical la ora actuală?

Sistemul actual este mult sub alte ţări. Nu ştiu când vor veni vremuri mai bune. S-a redus persoanalul. Nu este plătit. Nu te mai trage inima. Ne pleacă medicii. Dacă ar pleca şi cei bătrâni am muri cu toţii. Acum îţi dă lista şi cumperi de la farmacie. Mai bine mă internez la domiciliu. Înainte se acorda mai multă atenţie bolnavilor, chiar dacă nu erau dotările de acum.

Ce-i place

Îmi place să călătoresc. Înainte o făceam mai des. Acum nu mai sunt posibilităţi. Îmi place fotbalul. Am şi jucat în tinereţe, dar m-am lăsat. Îmi place să stau cu familia. Îmi plac oamenii civilizaţi. Îmi place curăţenia. Îmi place să ajut oamenii. Îmi place ca totul să fie pus la punct.

Ce nu-i place

Nu-mi place ţara în care trăim. Nu-mi place că alţii s-au îmbogăţit pe spatele nostru. Nu-mi place nedreptatea. Nu-mi place politica. Nu-mi place miciuna. Dacă ai greşit spui şi gata, nu se întâmplă nimic. Nu-mi plac hoţii. Nu-mi plac oameni încrezuţi şi lăudăroşi.