Galaţi: Viitorii ingineri îşi asigură existenţa ca vânzători de pepeni
0
În timp ce mulţi colegi de-ai lor se distrează la munte ori pe litoral, există şi studenţi proveniţi din mediul rural care au ales să vândă producţia de pepeni a familiei.Cu toate că este marfă din belşug, în acest an toţi comercianţii se plâng de profitul redus.
Deşi foarte mulţi pepeni sunt de import, se găsesc şi producători care au venit să-şi vândă rodul muncii. Aşa stau lucrurile şi pe strada Saturn, în cartierul Ţiglina 1, acolo unde vânzătorii de pepeni şi-au aşezat corturile chiar pe trotuar.
La vândut pepeni, în prag de sesiune
Doi băieţi din Cudalbi s-au pus pe vândut pepeni deşi sesiunea de restanţe bate la uşă. Sorin Palade e student la Chimie Alimentară la Galaţi şi a ajuns deja în anul al III-lea, dar noapte de noapte doarme într-o rablă de Dacie parcată pe strada Saturn, pentru ca la primele ore ale dimineţii să vândă producţia familiei.
„Ai mei au cultivat jumătate de hectar şi, în total, ar fi cam şase-şapte tone de pepeni. Au ieşit mai puţini faţă de anul trecut, preţul este ceva mai mare, dar per ansamblu profitul este mai mic. Am vândut pepeni peste tot în ţară. În Galaţi, este mai rău decât în alte părţi, unde administraţia pieţelor pune la dispoziţie tarabe şi cuşti în care să ne păstrăm pepenii. Aici am venit cu corturile de acasă, le-am pus pe trotuar şi plătim 15 lei pe zi către primărie şi alţi 3,3 lei pentru cântar”, a spus Sorin.
Ingineria lubeniţei
Sorin nu este singurul student în această situaţie. Tot pe strada Saturn, la doi „munţi” de pepeni distanţă, Lucian Fuică, tot din Cudalbi, stă lângă propria sa grămadă. Pe lângă cumpărători, aşteaptă cu nerăbdare şi... restanţele. „Student sunt şi eu, la Politehnică, la Iaşi. Cu pepenii merg de vreo şase-şapte ani. Stăm cam vreo două luni pe an, dormim în maşini. Sezonul de vânzare îl terminăm când încep „olimpiadele”(n.r. restanţele). Nu e chiar uşor ceea ce facem, dar asta este viaţa”, spune Fuică.
Dan Negrilă din Matca, altă zonă din judeţul Galaţi cunoscută pentru produsele sale agricole, este cam nemulţumit de vara secetoasă care l-a cam văduvit de mare parte din producţie.
„Este mai greu decât în alţi ani. Băgăm cam 2.500 de lei în sămânţă la zece hectare, plus muncă, plus angajat oameni, de la sfârşitul sezonului, când tragem linie ieşim pe un câştig destul de mic. Nu pot spune cam cât o să scoatem anul acesta, dar având în vedere că a fost şi secetă, sper măcar să scoatem banii investiţi. De orele de muncă şi de oboseală nu poate fi vorbă să le recuperăm”, susţine agricultorul.
Se încarcă comentariile...
