Galaţi: Varza pentru murat ar putea să mucegăiască pe tarabe

Comercianţii din pieţe nu sunt mulţumiţi cum se vinde ingredientul principal al sarmalelor.

Pe timp de criză, gospodinele nu-şi mai burduşesc cămările cu provizii de  iarnă, iar legumicultorii şi-au luat gândul de la profit. 


Efectele crizei se văd atât în bucătăriile gospodinelor, cât şi în buzunarelor legumicultorilor. Munţii de varză din pieţe par să nu mai scadă, spre nemulţumirea comercianţilor, care riscă să li se strice marfa.

Deşi preţurile nu sunt ridicate, lucrurile nu mai merg la fel ca în anii trecuţi. Spre exemplu, în Galaţi, preţul de 60 de bani pe kg ţine la distanţă cumpărătorii. Situaţia nu este mai bună nici în alte oraşe.

De exemplu, la Brăila şi Buzău, varza costă tot 60 de bani iar Focşani este cu puţin mai ieftină, 50 de bani. Pe lângtă cheltuielile ridicate aferente producţiei, pieţarii se plâng şi de cumpărători, aceştia din urmă negociind până obţin un preţ şi mai mic decât cel cerut.  

„Sunt total nemulţumit de vânzările pe care le am. La varză, investiţia m-a ajuns 3.000 de lei şi acum sper să-mi scot măcar cheltuielile. La profit nu mă mai gândesc. Oricum, trebuie să plătesc şi taxa la tarabă, de şase lei pe zi, şi motorina cu care am cărat varza până aici şi o s-o car înapoi pe cea nevândută”, ni s-a văitat  Ciprian Olteanu, unul dintre pieţari.

Buzăul se înscrie şi el pe lista neagră a vânzărilor de varză. Producătorii agricoli o vând la un preţ mic, 60 de bani kilogramul, în ciuda cheltuielilor ridicate pentru grădinărit

Chiar dacă este ieftină, buzoiencele aşteaptă ca preţul să scadă şi mai mult. Puţine au început să o cumpere pentru  murat. Realitatea este că neavând încotro, legumicultorii chiar se gândesc deja la o reducere de preţ din cauza vânzărilor slabe.

 „Am dat varză şi cu 50 de bani kg. Cei care vor să cumpere se târguiesc până le dăm marfa la preţuri de nimic. Suntem nevoiţi să o dăm, altfel se strică pe tarabă şi tot nu câştigăm nimic”, spune un alt comerciant.

Nici varza murată nu vinde bine

Dacă până în luna iunie, lucrurile s-au mai mişcat un pic, ultimile patru luni au fost de-a dreptul dramatice.

Vânzările au scăzut şi agricultorii dau vina pe criză. Nea Ion, un sucevean din Iaslovăţ, care vinde varză murată în piaţa din Micro 19, de peste şase ani, spune că vinde tot mai puţin,  pe zi ce trece.

 Tot el ne-a informat că acum se cumpără aproximativ 20 kg pe zi, cam jumătate din cantitatea vândută în vremuri bune: „Dacă o ţinem în ritmul acesta, murim. Mereu am vândut varză acră. Mai am şi castraveţi  muraţi.

Ei se mai vând. Acum vin sărbătorile şi lumea mai face o salată. Măcar să duc o pâine la copii şi tot ar fi bine.  Oricât de rău ar fi, trebuie să mergem înainte. N-avem încotro”.

Nea Ion  ne-a dezvăluit şi unul dintre secretele verzei murate: „Calitatea ei depinde de cantitatea de sare. Trebuie pusă multa sare şi varza să fie mare. Butoiul, neapărat să fie din lemn:  brad, salcâm sau stejar. Aici îi pun apă la desărare, o pregătesc, numai cât să o ia gospodina şi să facă sarmalele”, a adăugat acesta.



 Reteţă

Se lasă, de seara, până dimineaţă, pentru a se înmuia sarea şi apoi se completează cu sare până sus. Se aşează varza în butoi.. De preferinţă aceasta se cumpără mai mare sau mai mică după dimensiunea butoiului. Se adaugă mararul şi hreanul rămas după care orezul pentru scăderea acidităţii şi porumbul care intensifică culoarea de galben. Se umple cu apă. După 2-3 zile, se scoate toată zeama şi se pune la loc. Operaţiunea aceasta („vânturare”) trebuie făcută de 2-3 ori. Se verifică cantitatea de sare din zeamă (eventual se completează). Se aşează într-un loc ferit de îngheţ şi căldură. Varza poate fi considerată bună de consum după 2-3 săptămâni (în funcţie de temperatura de depozitare).