Galerie foto-Vânzătorii de chilipiruri: “Cu amintiri şi nostalgii, murim de foame!”

Şomeri, pensionari sau oameni fără niciun fel de venit încearcă să scape de foame vânzând cam tot ce le-a rămas folosibil prin casă. Cărţi vechi, sonerii defecte, ghete scâlciate şi multe alte vechituri sunt de vânzare în talciocul improvizat în faţa fostului restaurant "Distrugătorul" din Ţiglina I.

Galerie foto AICI

Negustorii de ocazie ne privesc speriaţi. Asta şi pentru că poliţiştii comunitari ori îi fugăresc când îi găsesc cu vechiturile înşirate pe jos, ori chiar îi amendează, măcar că săracii vânzători ad-hoc nu au cu ce plăti. Mormăie printre dinţi şi spun că pentru ziarişti iese un articol foarte bun, dar care lor, le face numai rău.

Încercăm să-i liniştim spunându-le că vrem să-i ajutăm arătând opiniei publice faptul că municipalitatea nu mişcă un deget pentru a le asigura, într-un colţ al noii pieţe din Ţiglina I, un loc cu câteva tarabe gratuite, pe care să-şi expună şi ei fleacurile sperând că vor câştiga un colţ de pâine.

„În Piaţa Ruşilor (n.r. - Piaţa din Micro 17) am văzut că există astfel de tarabe, dar sunt ocupate deja, aşa că am venit înapoi. N-am ce să fac, nu am pensie, iar singurul ajutor mai vine, din când, în când, de la copii", povesteşte nea Costică.

El îşi vinde ceasurile purtate, uscătorul de păr al nevestei şi telefoanele mobile ale căror acumulatoare s-au defectat de mult şi bateriile de la chiuvetă, înlocuite. Spune că nu-i mai folosesc la nimic.

„Aş fi putut merge cu ele la talcioc, dar nu-mi permit să închiriez o tarabă. Nici măcar nu ştiu dacă vând ceva, ca să pot să-mi scot banii pentru o tarabă, aşa că vin şi stau aici", mai spune vânzătorul de nimicuri.

Adio amintiri!

Şi tanti Gina îşi vinde amintirile rămase prin casă de mai bine de cinci decenii. Fotografii, cărţi poştale, cărţi, macrameuri şi chiar „inima" unei bătrâne maşini de tocat carne. Femeia spune că a lucrat în comerţ aproape toată viaţa, dar, după ce s-a retras din activitate s-a ales cu o pensie de numai 370 de lei.

„Îmi vând amintirile că nu am ce să fac cu ele. Doar nu îmi ţin de foame", spune bătrâna. Cum copiii săi au plecat demult la casele lor, femeia nu vede de ce n-ar vinde chiar amintirile copilăriei pentru o bucată de pâine.

„Cel mai mult am reuşit să vând într-o zi de 50 de lei. Aia pot să spun că a fost o zi fericită!", a adăugat biata vârstnică.

Şi foamea se amendează!

Vânzătorii de ocazie şi de nevoie nu au scăpat până acum de amenzi din partea Primăriei. Conform şefului Poliţiei Comunitare Galaţi, Cristian Gâscă, sancţiunea pentru desfăşurarea comerţului fără autorizaţie este de la 100, la 500 de lei.

„În mod normal, aceşti oameni nu au dreptul să desfăşoare comerţ stradal. Primim reclamaţii de la cei care au autorizaţii şi îi sancţionăm, deoarece respectivul trotuar nu este destinat comerţului stradal, iar ei nu absolut niciun act la mână", a spus acesta.

Chiar şi aşa, vânzătorii de amintiri se încăpăţânează să-şi îndrepte speranţele către Primărie. „Trebuie să vadă toată lumea, şi mai ales primarul că oamenii nu au locuri de muncă, mor de foame. În loc să ne amendeze, ar trebui să ne ajute să vindem şi noi undeva, într-un colţ de piaţă", şi-a vărsat năduful la final nea Costică.

Preţuri mici, riscuri majore

Niciun produs nu are preţ fix. Exact ca la talcioc! Omul întreabă cât face, vânzătorul îi spune un preţ. Şi de aici începe tocmeala! Poţi lua o carte de buzunar chiar şi cu un leu, în vreme ce un volum cartonat din vechea colecţie Jules Verne poate fi luat pentru cel puţin patru lei.

Când vine vorba despre electronice, aici preţurile sunt chiar derizorii. Riscurile sunt însă mari, pentru că nu ai unde să probezi ceea ce cumperi, iar garanţia este doar verbală. Cât priveşte articolele de îmbrăcăminte sau încălţăminte, preţurile pleacă de la câţiva lei, dar nu sar de 10 lei.