Galaţi: Vând vechituri ca să nu moară de foame
0
Trei pensionari şi un şomer încearcă să supravieţuiască dintr-un comerţ umilitor. Nevoia de bani şi grija taxelor îi fac să uite de ruşinea pe care trebuie să o îndure şi, în fiecare dimineaţă, vin în zona pieţei din Ţiglina 1, unde îşi vând marfa pe nişte pături întinse pe jos.
Ana Bujoreanu şi alţi trei gălăţeni îşi câştigă existenţa din vânzarea vechiturilor în locuri improvizate. Nu sunt mândri de ceea ce fac, însă nu au o altă soluţie deoarece puţinii bani pe care îi mai câştigă, din pensie sau ajutorul de şomaj, nu le ajung.
Mereu stau cu teama că cineva îi va goni din acel loc cu vad comercial, lipsindu-i de modestul venit câştigat astfel.
„Suntem priviţi ca ultimii oameni. Nimeni nu ne ajută. Iar în urmă cu ceva timp, au venit şi cei de la Poliţia Comunitară să spună că nu avem voie să vindem aici. Nu avem unde să mergem. În piaţă, ni s-a spus că nu sunt locuri amenajate pentru noi. Alţii ne-au îndrumat spre talcioc. Dar acolo trebuie să plătim o taxă de 5,5 lei, plus doi lei pe transport. Eu nu stiu dacă îmi scot nici măcar investiţia, dar să mai câştig ceva”, spune cu ochii lăcrimând Ana Bujoreanu, pensionara de 70 de ani.
Cu toate astea, cei patru se întâlnesc în fiecare dimineaţă, în acelaşi loc, în faţa fostului restaurant „Distrugătorul” şi speră că ziua va fi mai profitabilă şi vor putea duce acasă măcar o pâine. Uneori au noroc, dar sunt şi zile în care nu au niciun client.
Aşa s-a întâmplat şi astăzi. Cei patru oameni stăteau aşezaţi pe o piatră, la umbră, şi cu privirile ţintuite spre păturile unde aveau întinse diferite obiecte.Trecuseră mai bine de trei ore de când aşteptau cumpărătorii, însă în zadar.
„Este trecut de 11.00 şi nu am făcut nici măcar banii pentru o pâine. Ce să facem? Stăm şi aşteptăm. Avem zile în care vindem de zece lei, de 20 de lei”, se plânge femeia fără să-şi clintească privirea de la marfa ei.
Ana Bujoreanu povesteşte că nu mai poate face faţă greutăţilor. Pensia nu îi ajunge, iar singurul ei ajutor venea din partea fiicei, însă de când nu mai are nici ea serviciu, situaţia s-a înrăutăţit.
„Fata mea lucra în combinat, dar a rămas fără loc de muncă. Eu am o indemnizaţie de 50 de lei. Ce să fac cu banii aştia?Aşa sunt nevoită să vin aici în fiecare zi” se lamentează pensionara.
Vinde macrameuri, la cinci lei bucata
Ana Bujoreanu a lucrat câteva macrameuri în speranţa că măcar aşa va atrage mai mulţi clienţi. A lăsat şi la preţ. O pereche de măsuşi, lucrate manual, costă doar cinci lei.
„Eu le-am făcut, am muncit la ele şi sper să le cumpere cineva” nădăjduieşte biata femeie.
Cei patru comercianţi vând în general obiecte folosite, adunate din casă, respectiv genţi, ceasuri, jucării pentru copii, curele, gablonţuri, aparate electrocasnice defecte pe care le repară sau chiar încălţăminte şi haine.
Preţurile sunt foarte mici. Spre exemplu, un radio poate fi cumpărat la zece lei, iar o combină muzicală, la 60 de lei, faţă de 120, cât costă în magazin.
Fără loc de muncă, a intrat în comerţ
Are putere de muncă, însă niciun angajator nu-i oferă un serviciu. Neavând de ales, deoarece că trebuia să-şi plătească angarelele şi să mânânce, a adunat vechiturile din casă sau de la prieteni şi le vinde în stradă.
„De trei luni caut un loc de muncă, dar fără succes. Nu imi place să stau şi a trebuit să îndur ruşinea faţă de vecini şi cunoscuţi. Nu vreau să ajung să dorm în boscheţi”, ne mărturiseşte jenat şomerul care a preferat să nu-şi spună numele.
Se încarcă comentariile...
