VIDEO EXCLUSIV WEB/Vezi aici cele mai haioase faze cu dr. Nicolae Bacalbaşa, vedeta Galaţiului pe Youtube. "Eu nu vreau spor, vreau mitralieră UZI"

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Unul dintre cele mai pitoreşti personaje ale Galaţiului, doctorul Nicoale Bacalbaşa este unul dintre cele mai prezente opersonaje ale Galaţiului din lumea virtuală. Născut la Bucureşti, cu liceul terminat la Constanţa, şef clinicii ATI din spitalul Judeţean Galaţi, scriitor şi publicist, dr. Bacalbaşa face deliciul publicului prin declaraţiile sale

În acest material vă vom prezenta cele mai haioase declaraţii ale doctorului Bacalbaşa, pentru c are orice faptă săvârşită cu violenţă reprezintă un prilej de a trage învăţăminte.

Cine este Nicolae Bacaşbaşa

Practică anetezia încă din anul 1966, dar după Revoluţie a navigat ca medic de bord pentru doi ani. După cum spune chiar el, marea este o boală incurabilă. „Despre navigaţie se spune aşa- Cine a băut apă din tanc, nu se mai vindecă niciodată", de altfel lucru absolut valabil şi pentru doctorul Bacalbaşa, care spune că s-ar întoarce oricând printre valuri.

Atracţie din liceu

Pasiunea pentru mare a doctorului Bacalbaşa,a venit încă de pe băncile şcolii, el fiind absolvent al actualului Colegiu Naţional Mircea cel Bătrân din Constanţa. „Fiind absolvent al Liceului Mircea cel Bătrân din Constanţa şi fiind foarte legat de mare, în perioada în care eram medic anestezist la Galaţi am navigat periodic ca medic de bord. În total am fost cu elicea în mişcare peste doi ani". Nu banii au fost motivul pentru cae a ales marea. „Am mers în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, pentru mine fiind important nu confortul, securitatea de navigaţie, cât destinaţia. Am fost pe nave de transport de marfă, cargouri. Eu nu o făceam pentru parale, pentru că eu câştigam destul de bine şi aici."


Amintiri de neuitat


Din India până-n Argentina, doctorul Dobrovici-Bacalbaşa a avut ocazia de a vedea lucruri extraordinare. „Am făcut tot conturul Indiei, am fost în Yemen, când intrau foarte puţini, am fost în Etiopia, am urcat până la Shanghai, pe estuarul unuia din cele mai mari fluvii din lume, am fost pe Parana, am intrat în interiorul Argentinei 300 de kilometri, având în dreapta şi în stânga pampasul. Pentru că erau vase cu bordul extrem de jos, dar extrem de lungi, erai complet izolat, fluviul era în dreapta şi în stânga şi parcă pluteai cu deltaplanul la rasul apei într-o zonă perfect pustie. Senzaţia era extraordinară."

Momente grele


După cum recunoaşte chiar el, medicina de la bordul unei nave nu se compară cu cea de pe uscat, pe vas având parte de situaţii mult mai grele decât şi-ar fi putut închipui. „Greşeala îngrozitoare a vieţii mele, pe care Dumnezeu, în bunătatea Lui nu a sancţionat-o a fost când în Atlanticul de Sud, când mergem spre Buenos Aires şi fiind de peste o săptămână în marş eram imposibil de a fi în raza unui elicopter, un coleg, si de altfel un prieten, a perzentat o hemoragie digestiva superioară, adică un ulcer. Am obţinut de la companie-Petromin devierea drumului spre Insulele Capului Verde. Această deviere însemna o perturbare economică majoră. Omul s-a pus în genunchi şi a spus: Vă rog nu mă nenorociţi, pentru că mi se va lua avizul de navigaţie. Atunci eu şi comandantul am cedat. Am cedat ca un idiot. Un medic nu trebuie să se lase niciodată impresionat de partea umană a lucrurilor, care îi perturbează decizia. După aceea toată noaptea nu am dormit şi m-am gândit că dacă începe să sângereze de fapt eu nu mai am ce să îi fac şi moare şi e mortul meu. Nu a sângerat şi când am ajuns în Brazilia, a făcut o endoscopie, i s-a văzut ulcerul, pentru ca a doua zi să vină beat mort la bord. Era să-l sugrum! Mai era un moment şi eram asasin. Asta se întâmpla la doi ani după Revoluţie".

Viaţa în regimul comunist

Pe timpul regimului comunist, medicul Dobrovici-Bacalbaşa a reuşit să zboare sub radar cum s-ar spune, având în vedere că, din punctul de vedere al regimului nu avea origini tocmai sănătoase. „Ai mei erau refugiaţi din Basarabia, cu tinicheaua de coadă, şi mama şi tata fii de moşieri. Bunicul meu fusese senator, ales în judeţul Orhei, dar din fericire, autorităţile comuniste nu au reuşit să afle asta, pentru că probabil nu am fi terminat facultatea. Am avut şi noroc că având un nume dublu de familie, Dobrovici-Bacalbaşa, bunicul meu era cunoscut mai mult în Senat ca Dobrovici, aşa că am folosit exclusiv partea a doua a numelui, Bacalbaşa. Tot timpul simţeai răsuflarea rece în ceafă. Până în 64, tata trebuia să fie dat afară din învăţământul superior pentru origine, iar când am dat la liceu la Constanţa, în 1956, ordinul dat de cel care era prim-secretar al regiunii Dobrogea, a fost ca niciun copil de intelectual să nu intre la liceu. Profesorii din Constanţa, care nu au monument pentru asta, nu au aplicat această dispoziţie de partid."

Proprietar peste Snagovul Chişinăului


Familia Dobrovici Bacalbaşa avea în proprietatea, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, o zonă rezidenţială a Chişinăului, Vadul lui Vodă. Totuşi, şansele de a recupera, în natură acel teren sunt nule. „Ceea ce ar trebui să-mi revină este Snagovul Chişinăului, Vadul lui Vodă. Cred că dacă l-aş cere în natură, cred că aş fi împuşcat în cap, pentru că acolo sunt toate vilele mafioţilor de pe malul Nistrului". Conform tratatului de pace din 1946, familia ar trebui totuşi să primească despăgubiri băneşti.

Întrebări şi răspunsuri

Unde v-a prins Revoluţia?

„Revoluţia m-a prins în spital şi am fost atât de idiot, sau cei care au lansat zvonul atât de profesionişti, încât am intrat în panică, aşteptând să vină teroriştii să tragă cu mitraliera prin Reanimare. Recunosc că am fost laş, dar dacă ai o armă, atunci poţi să fi măcar în mod teoretic o contraparte. Dacă nu ai nicio armă, atunci eşti o victimă şi probabil că sindromul de victimă predestinată vine din copilărie şi prima mea tinereţe şi în aceste momente de psihoză am răbufnit. Oricum, la Brăila se trăgea, la Buzău se trăgea şi la Galaţi nu."

Când v-aţi apucat de scris?

„Am început să scriu în acelaşi timp cu fratele meu geamăn şi probabil că a fost un mecanism sincron, la noi ca gemeni. Din câte ştiu suntem singura pereche de gemeni din literatura română. Fratele meu a intrat în dicţionarul Academiei a scriitorilor români. Clientela lui şi a neveste-sii era compusă din oamnei foarte cunoscuţi din lumea literară. Eu, fiind la Galaţi, nu am intrat. Aici s-a rupt simetria. M-am apucat de scris cam la cinci ani după Revoluţie. Am scris trei cărţi de literatură, pe când fratele meu a scris despre medicină şi despre medicina în epoca totalitară"

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite