Un învăţător de 40 de ani din Galaţi trăieşte pe străzi, din gunoaie şi fier vechi

Gheorghe Tănase (40 de ani) şi-a dorit să fie profesor, dar viaţa l-a aruncat pe stradă. Nu are nici măcar act de identitate. Viaţa lui Gheorghe nu înseamnă altceva decât o luptă continuă pentru supravieţuire. Printre gunoaie, din mila publică.

Trăiesc printre noi. Îi vedem peste tot. Pe stradă, prin pieţe sau prin mijloacele de transport. Îşi duc viaţa de pe o zi pe alta. De obicei îi ocolim. Uneori le aruncăm câte o fisă de 10 sau 50 de bani. Ei sunt boschetarii. Oamenii fără casă, fără viitor, fără identitate.

Omul fantomă

Gheorghe Tănase are 40 de ani, iar de peste 13 ani nu mai ştie ce înseamnă cuvântul „acasă”. Trăieşte pe străzile din Galaţi. Doarme prin scări de bloc, în magazii şi garaje părăsite şi cutreieră cartierele oraşului în căutarea deşeurilor de fier şi carton. Îmbrăcat cu multe haine murdare, cu faţa acoperită de praf şi cu o  geantă agăţată într-un băţ, ne povesteşte cum a ajuns un om al străzii.

„Am avut nişte probleme familiale în trecut şi am rămas fără locuinţă. M-au dat afară părinţii. De atunci stau pe stradă. Nu am domiciliu. Stau pe unde apuc şi mă chinui în fiecare zi. Acum nici nu-i mai recunosc pe ai mei. Nu s-au mai interesat de mine şi nici eu de ei. Nu ne-am mai văzut de când m-au dat afară. Nici nu mai ştiu dacă trăiesc”, povesteşte bărbatul.

Nu are buletin sau alt act de ideintitate şi spune zâmbind că pentru el nici nu mai contează o bucată de hârtie completată cu anumite date. A încercat să-şi facă buletin dar s-a lovit mereu de refuzul şi dezinteresul autorităţilor.

„Nu am acte de mulţi ani. Le-am pierdut. Am încercat la primărie mai de mult să obţin o copie a certificatului de naştere, dar nu s-a putut. Le-am zis că pot să aştept oricât numai să se rezolve. Degeaba. De atunci nici nu m-a mai interesat. Ce să fac cu o hârtie pe care scrie un nume? Nu conteaza acea hârtie. Contează ce fel de om eşti”, povesteşte Gheorghe Tănase.

Înainte să devină un om al străzii a fost angajat în combinat, dar în ultimii 13 ani nu a îndrăznit decât să viseze la serviciu. Faptul că nu are o casă, că nu are unde să se spele şi să se odihnească au ruinat toate demersurile sale de a găsi un loc de muncă.

„Este imposibil. Nu te angajează nimeni în situaţia asta. Nu am unde să dorm, nu am unde să mănânc sau să fac o baie. Cine să mă primească la serviciu? Nu am avut cum şi nici nu mă gândesc că voi reuşi vreodată. Mi-a plăcut mult în combinat, când eram angajat. Am învăţat multe lucruri bune de la oameni deştepţi”, povesteşte gălăţeanul.

În momentul de faţă, singurul său venit provine din vânzarea de deşeuri feroase, carton şi plastic. Banii strânşi în urma unei zile de muncă şi de scotocit prin gunoaie se ridică la fabuloasa sumă de 4 -5 lei.

„Asta fac toată ziua. Merg de colo şi caut în gunoaie. În zilele cele mai bune reuşesc să strâng aproape 10 lei. Asta se întâmplă rar. Cu banii aştia mă descurc. Îmi cumpăr ceva de mâncare şi din când în când un ciorap sau un tricou de la magazinele S.H”, mărturiseşte bărbatul.
 
Mâncare cât să nu moară

Cele trei mese zilnice pe care trebuie să le aibă o persoană reprezintă un lux pentru Gheoghe Tănase. La el, masa se rezumă la o conservă sau câteva felii de mezeluri pe zi. Atât.

„De unde să mănânc mai mult. Îmi cumpăr în general ceva care să nu expire prea repede. Mâncare rece mereu. Sincer, nici nu mai ştiu când am avut ultima oară o masă caldă. Ţin minte că am fost mai demult la un prieten acasă şi am mâncat o ciorbă. A fost tare bună”, spune oftând acesta.
 
În aceeaşi situaţie tragică se află şi când vine vorba despre igiena corporală. O baie într-o cadă plină cu apă fierbinde sau măcar un duş cald sunt unele dintre cele mai arzătoare dorinţe ale sale. 

Învăţător în devenire

Gheorghe Tănase ar fi putut să fie învăţător. Asta îşi dorea încă din copilărie, motiv pentru care a urmat cursurile Liceului Pedagogic „Costachi Negri”. Are diplomă în domeniu, însă nu a predat niciodată copiilor.

„Mi-a plăcut întotdeauna desenul. Mi-ar fi plăcut să fiu profesor de desen, învăţător. Am terminat Liceul Pedagogic, dar nu am reuşit nimic. Desenul este una dintre pasiunile mele. Îmi plac la fel de mult maşinile. Asta este viaţa”, mărturiseşte bărbatul.

Planurile sale de viitor s-au ruinat în momentul în care a ajuns pe străzi.

Sărbătorile nu mai există

Viaţa deosebit de grea pe care o are Gheorghe Tănase l-au făcut să uite de sărbători sau de ziua de naştere. Pentru el, singura consolare o reprezintă amintirile frumoase din copilărie când aştepta Crăciunul cu nasul lipit de geam.

„Toate zilele sunt la fel acum. Nu există nicio diferenţă. De sărbători, îmi mai amintesc câteodată cât de frumos era când eram copil. Sunt amintiri plăcute. Acum prea puţin mă mai gândesc la aşa ceva. Micile surprize şi bucurii de care au parte oamenii de sărbători nu mai însemnaă nimic pentru mine acum. Ţin minte cum era când primeam câte un cadou, oricare ar fi fost el. Totul e cenuşiu acum şi monoton”, povesteşte acesta cu lacrimi în ochi.
 
În ceea ce priveşte sfaturile pe care i le-ar da Gheorghe Tănase unui copil sau unui adolescent gata să înfrunte viaţa acestea sunt puţine şi sincere.

„Unui copil i-as spune să-şi urmeze visul, oricare ar fi acela. Să facă ceea ce-i place. Nimic nu este mai important în viaţă decât să faci ceea ce-ţi place. Aceleaşi sfaturi i le-aş da şi unui adolescent”, mai spune omul.

13.540 de gălăţeni nu identitate

Cazul lui Gheorghe Tănase nu este nici pe departe unul singular. Mii de gălăţeni sunt în situaţia de a nu avea măcar banalul act de identitate.

Conform actelor obţinute de la Serviciul de Evidenţă a Populaţiei, la nivelul judeţului Galaţi există 13.540 de persoane care nu au buletine. Dintre acestea, 2.553 sunt copii şi 10.987 adulţi.

Mai precis, este vorba despre persoane care figurează în baza de date a Poliţiei, dar pentru care nu s-a solicitate reînnoirea actelor de identitate după ce acestea au expirat. Cele mai multe dintre ele sunt plecate în străinătate, dar câteva sute sunt persoane care, pur şi simplu, au ales să trăiască fără identitate.