Galati:Portret Teofil Hagiu
0
Gălăţeanul interpretează melodii populare la o ţiteră făcută pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Artistul este singurul din Galaţi care a ales să folosească un instrument specific locuitorilor din Munţii Apuseni.
Teofil Hagiu spune că a descoperit muzica de pe când şi-a dat seama că este pe lume. De-a lungul timpului, gălăţeanul, în vârstă de 61 de ani, a încâtat cu interpretările sale atât oamenii simpli, în cadrul spectacolelor la care a participat, cât şi oficialităţile, care nu au ezitat să îl cheme la diferite petreceri. Artistul susţine cu mândrie că deţine una dintre cele mai vechi ţitere din ţară şi spune că instrumentul său are cel puţin 150 de ani.
A învăţat să cânte singur
Bunicul său, care a fost cioban toată viaţa, l-a învăţat să cânte la fluier şi caval. La ţiteră a învăţat singur, după ureche. Gălăţeanul a primit ţitera, când era copil, de la un bătrân din sat. „Moş Tătaru, cum îi spuneam noi, era venit dintr-un sat de munte. Când aveam cam 10 ani, de Anul nou, am fost cu capra la el. Bătrânul a văzut că îmi place muzica şi mi-a dat ţitera, un colac şi o lumânare”, îşi aminteşte omul.
Teofil Hagiu a învăţat să cânte de unul singur, pentru că îi era ruşine să îl deranjeze pe moş Tătaru. „Nu ne prea permitea să îl ischitim. Mi-a venit uşor să învăţ pentru că mereu am fost talentat. Nu cânt pe note, ci după ureche”, mărturiseşte gălăţeanul. Ţiterele sunt obiecte rare. Puţini sunt cei care mai deţin un astfel de instrument muzical. „În Şaru Dornei, cam la 15 kilometrii de Vatra Dornei, am întâlnit un om care avea o ţiteră. Instrumentul lui semăna cu al meu, dar nu suna la fel de bine”, consideră artistul.
Le-a cântat şefilor din PCR
Gălăţeanul îşi aminteşte că în urmă cu mulţi ani, în timpul regimului comunist, era invitat să cânte la petrecerile organizate de şefii locali ai PCR. A participat astfel în dese rânduri la chefurile organizate în sediul Consiliului Popular din Suceveni. În faţa publicului, făcea mai mult decât să cânte: avea în programul artistic şi glume cu substrat politic. Simţul umorului era cât pe ce să-i aducă necazuri. „La una din petrecerile de la Consiliul Popular am spus o glumă despre Elena Ceauşescu. Când am terminat gluma, viceprimarul m-a plesnit peste faţă şi mi-a spus că în cameră se afla şi un om venit de la Securitate. Mi-a fost frică o perioadă, dar după câteva pahare de vin eram prieteni cu toţii”, îşi aminteşte ţiteristul. Acum, gălăţeanul cântă mai mult pe la serbări câmpeneşti.
Întrebări şi răspunsuri
Mai sunt şi alţi artişti în familia dumneavoastră?
H.T.: Băieţii mei, Neculae şi Ionel, cântă şi ei la fluier, caval şi ţiteră. Când erau copii, amândoi au participat la diferite concursuri şi au câştigat multe premii.
Nu v-aţi gândit niciodată să vă vindeţi comoara?
H.T.: Un japonez s-a interesat de ţitera mea. Am vrut să o dau pentru că sunt bolnav de inimă şi am nevoie de mulţi bani pentru a mă opera. M-am gândit apoi că poate nepotul meu va dori să cânte la ea.
PROFIL
NĂSCUT
11 septembrie 1948, Galaţi
EDUCAŢIE
A absolvit o şcoala profesională la Brăila, unde a primit diploma de zidar
FAMILIE
Este căsătorit şi are 5 copii şi 2 nepoţi.
Ce-i place
„Îmi place viaţa. Tot ce am făcut, am făcut cu plăcere. Mi-a plăcut şi şpriţul, dar nu am făcut abuz niciodată. În toţi aceşti ani, am avut mai multe meserii şi pe toate le-am îndrăgit. Pe lângă muzică, îmi place să cresc porumbei şi să conduc”, recunoaşte Hagiu Teofil
Ce nu-i place
„Nu îmi plac minciuna, lauda şi duşmănia. Nu îi pot suporta pe oamenii care se bagă acolo unde nu se pricep. Fiecare om trebuie să ştie la ce e bun şi să înţeleagă că trebuie să stea în banca lui atunci când e cazul”, spune gălăţeanul.
Se încarcă comentariile...
