Galaţi: Sterian Vicol - Poetul înrădăcinat în ţinutul dintâi al copilăriei

Galaţi: Sterian Vicol - Poetul înrădăcinat în ţinutul dintâi al copilăriei

A publicat 15 volume de poezie, este preşedintele Societăţii Scriitorilor „Costache Negri” şi fondator al Festivalurilor "Costache Conachi", "Grigore Hagiu" şi "Hortensia Papadat Bengescu".

Prima poezie a scris-o în anul 1962, pe când era elev la liceu. În anii studenţiei, a debutat la revista studenţească de cultură „Amfiteatru” (1968) susţinut de poetul Gheorghe Tomozei. Mentorul şi prietenul său a fost poetul Ioanid Romanescu, care l-a promovat în 1971, în revista „Convorbiri  literare” din Iaşi.

Mai târziu, în 1990, a fondat revista “Porto Franco”, iar din 2000 a preluat funcţia de redactor-şef. În prezent este preşedintele Societăţii Scriitorilor Costache Negri şi fondator al Festivalurilor "Costache Conachi", "Grigore Hagiu" şi "Hortensia Papadat Bengescu".

Primul volum de poezii a fost “Harfele grâului”, apărut în 1976, prin concurs la Editura Eminescu din Bucureşti şi e dedicat părinţilor săi. De trei ani a deschis Cafeneaua Literară “Porto Franco”, la Casa Românească.
“Acolo, în fiecare lună, în zilele de 5, 15 şi 25, după ora 17.00, mă întâlnesc cu prietenii la o şuetă. Mă bucur că am reuşit să descopăr câteva talente, printre care îi amintesc pe  Florina Zaharia, Adi G. Secară, Săndel Stamate, tineri poeţi pe care continui să-i promovez în reviste”, spune Sterian Vicol.

Poeme născute sub imperiul iubirii

Poetul ne-a mărturist că are cel puţin două volume pe care le-a scris în urma unor iubiri răsunătoare. “Sunt putred de tine şi Domişoara Cucută au fost volumele pe care le-am dedicat iubirii. Trebuie să vă spun că domnişoara Cucută este la casa ei. Aşa a fost să fie atunci”, povesteşte cu zâmbetul pe buze poetul.

Totuşi, marea sa iubire din copilărie a rămas Maria, o fată din Ţuscani, satul natal.  “Aveam 12 ani şi păzeam oile şi vitele în Râpa Zbancului. Atunci am întâlnit-o pe Maria, o fată mai mare ca mine. Ea a fost cea dintâi care m-a vrăjit. Şi acum mă reîntorc la acest miraculos tărâm - Râpa Zbancului. Acolo, mi-aduc aminte de frumoasele zile ale copilăriei”, povesteşte poetul Sterian Vicol.

Versurile sale preferate sunt inspirate tot din copilărie.

“Mai aproape de moarte, ţărâna pare un cântec transparent legat

cu lănţişorul de aur îngroptat şi el în Râpa Zbancului  din ţinutul dintâi al copilăriei”

.

Soţia a devenit muza mea…

Ne-a  spus cu sinceritate că nu are niciun regret. “Lucrurile esenţiale s-au împlinit. Am parte de o familie bună, închegată, doi copii superbi şi o nepoţică pe care o ador. Muză îmi este soţia mea, Elena. Ea este persoana care a avut încredere în mine şi nu s-a înşelat. Bristena, nepoţica mea, îmi moşteneşte talentul”, spune poetul.  

Întrebări şi răspunsuri:

Care este poetul drag sufletului dumneavoastră?
 
“Nu e unul, sunt  mulţi. Cel mai apropiat inimii mele este de departe Ioanid Romanescu , dar îmi plac mult şi Cezar Ivănescu, şi Mihai Ursachi. Dintre trăitori, îmi plac foarte mult poeţii Lucian Vasiliu, Ioan Flora, iar dintre cei foarte tineri Florina Zaharia, Adi G. Secară. Mai este şi Cătinoiu, căruia îi prevăd un viitor formidabil în poezia românească”, spune Sterian Vicol.

Ce planuri de viitor aveţi? 

“Să scriu poezie, în ritmul meu, să mă duc în satul natal, pe Râpa Zbancului, şi pe deal, în cimitir, să le mai duc câte o floare părinţilor mei. Atunci când o fi să mă cheme Domnul, fiul meu are ca sarcină să mă ducă acolo, lângă părinţii mei. Una din marile mele dorinţe este să pot călători mai mult. Am fost în câteva ţări, mi-a plăcut mult oraşul Barcelona. Visez să ajung în Grecia şi America”, mărturiseşte poetul.

Ce-i place:

“Îmi plac animalele, natura, pădurea, lanul de grâu, izvorul. Îmi place să stau de vorbă cu oameni cu care pot dialoga. Iubesc vinul alb, dar mai mult cel roşu. Îmi place să-l fac eu cu cu mânuţele mele şi să-l beau cu prietenii mei. Ador să stau la o şuetă cu prieteni buni. Iubesc prietenia şi pe cei care iubesc prietenia. Şi, nu în ultimul rând, femeile deştepte şi frumoase”.

Ce nu-i place:

“Nu îmi plac ideologii şi persoanele fără personalitate. Îmi displac cei care vorbesc continuu şi nu arată nimic concret. Nu îmi place răutatea, de aceea cred cu tărie că tinerii vor scăpa lumea de rele. Aştept ziua în care autorităţile să vor implica mai mult în actul de cultură”

Profil

Născut : 9 mai 1943, satul Ţuscani, judeţul Vaslui

Studii: Facultatea de filologie a Universităţii Bucureşti

Ocupaţie: redactor-şef revista "Porto Franco"

Familie: căsătorit, doi copii şi un nepot