Nebunii Sănătăţii au pus ospiciul lângă şcoală!

Gardul dintre cele instituţii este formal şi este sărit des, atât de elevi, cât şi de nebuni. Spitalul din Găneşti nu are, de 17 ani, nici măcar un medic psihiatru care să se ocupe de bolnavii psihic.

Situaţie deosebit de gravă în judeţul Galaţi, la „Centrul Medico-Social Găneşti” -  denumire sub care se ascunde de fapt un spital de nebuni - acolo unde bolnavii psihic sunt lăsaţi să umble în libertate, inclusiv prin curtea şcolii gimnaziale de care ospiciul este despărţit de un gard simbolic.

Confort,  de ospiciu

Spitalul este destinat în exclusivitate bolnavilor cu afecţiuni psihice, renovat din bani europeni. Condiţii de cazare bune dar, în rest, Dumnezeu cu mila!

Absolut nefiresc, de 17 ani aici nu există niciun psihiatru. Ba chiar a fost o perioadă în care nici măcar nu a avut medic! Până în 1993, când medicul generalist din sat, Emilia Ştefănescu, şi-a făcut curaj şi a acceptat să lucreze la spital. Un singur doctor, care este şi directorul unităţii.

Nu se face gardă

Cei aproape 160 de „locatari” permanenţi sunt păziţi de un sigur paznic, şi acela la serviciu doar noaptea, iar dintre infirmieri, care teoretic ar trebui să le ţină piept în timpul acceselor de furie, numai şase sunt bărbaţi.

„Avem 24 de infirmieri, dintr-un necesar de 46. Plus zece asistenţi medicali. Niciun medic specialist. Singurul medic din spital sunt eu, medic generalist.

Numai eu sunt aici. Mare şi lată! Nu sunt ture de gardă. Se lucrează în ture de 12 cu 24 şi  la program de 8 ore pe zi. În momentul de faţă mai sunt cereri de internare, dar nu avem cum să facem faţă”, a declarat dr. Ştefănescu.

Fuga pacienţilor din spital este un lucru normal şi se întâmplă în mod frecvent.

„Fug des de aici, pleacă în timpul mesei, pe la prânz. Ies pe poartă şi duşi sunt. Nu-i opreşte nimeni. Putem plăti doar noaptea paznic”, spune  doctoriţa.

Dr. Emilia Ştefănescu

Prezenţa bolnavilor pe stradă nu mai sperie pe nimeni. Se duc la cârciuma aflată la aproximativ 50 de metri de spital şi îşi cumpără ţigări şi băutură. De bani fac rost cerşind.

„Îi lăsăm pe stradă, nu avem personal să ne opunem. Cer bani de la oameni şi se duc la magazin. Sunt câţiva care îşi cumpără şi alcool. Cum fac rost de câţiva lei, imediat pleacă la cârciumă”, mărturiseşte dr. Emilia Ştefănescu.

I-a scos ochiul

La Centrul Medico Social Găneşti trăiesc 158 de pacienţi, 93 de bărbaţi şi 65 de femei, cu boli psihice cronice, fără nici cea mai mică şansă de recuperare.
Uneori, nebunii fac lucruri şocante chiar şi pentru cei tari de fire.

„O fată care stătea în pat cu o altă pacientă i-a scos ochiul. I-a băgat degetul în ochi, l-a scos şi l-a aruncat pe pereţi. S-a întâmplat în câteva secunde. Asta m-a şocat!”, îşi aminteşte Emilia Ştefănescu.

Copiii - la un metru

În imediata vecinătate a spitalului este şcola din sat. Copiii de aici sunt despărţiţi formal de ospiciu, printr-un aşa-zis gard, dărăpănat şi înalt de doar un metru. Pare un fel de invitaţie la oroare şi doar o minune face ca până acum să nu se fi înregistrat incidente grave.

„Ne-am obişnuit cu apropierea lor, sunt şi ei oameni”, spune directorul şcolii, Ionel Peiu, fără a ţine seama că cei mici sunt într-un pericol constant.

Fără calmante

Conform dr. Ştefănescu, calmantele mai ajung pentru cel mult o lună, cu speranţe minime că se vor primi altele.

„E foarte posibil să rămânem fără medicamente. Va fi foarte rău. Vine vara, căldură mare şi daca nu avem medicamente, bolnavii o iau razna. Acum nu avem autorizaţie de funcţionare a farmaciei. Dacă o obţinem, ne va trebui farmacist, dacă o vrea cineva să vină aici”, spune directoarea spitalului.

Scene de film horror

Întâmplările care au loc dincolo de gardul spitalului, întrec orice imaginaţie, oricât de bogată.

Pacienţii recurg la tot felul de metode, parcă desprinse din cele mai înfricoşătoare filme de groază, pentru a se mutila sau pentru a-i răni pe ceilalţi bolnavi.

Cu un calm dezarmant, directoarea spitalui şi singurul medic al acestei unităţi, ne-a povestit câteva dintre „grozăviile" pacienţilor.

„O pacientă a înghiţit câteva cozi de lingură rupte. A crezut că-i va afecta stomacul şi va muri, dar a scăpat. Până la urmă a reuşit să se spânzure. S-a agăţat cu un cearceaf de gratiile de la etaj. A fost odată pană de curent şi unul dintre ei şi-a băgat un ciob în gât. I-am pus imediat un pansament în plagă şi a fost transportat la spital . A scăpat până la urmă. Altul şi-a tăiat mâna până la os. Nu folosim cămaşă de forţă. Nici nu avem aşa ceva. Ar trebui să avem câteva", povesteşte Emilia Ştefănescu.

Cei care vor să-şi ia viaţa în acest loc, parcă de pe altă lume, nu sunt puţini, dar din fericire nu toţi reuşesc. Dr. Ştefănescu ne spune că cei care vor să terminje cu viaţa, aleg să se spânzure.

„Cinci spânzuraţi am avut de când sunt eu aici. Pe unul l-am salvat din ştreang, dara reuşit până la urmă să se spânzure. Când li se pune pata, se omoară. Nu ştii niciodata ce în capul lor. Avem un pavilion cu etaj, dar acolo sunt gratii pentru a nu se putea arunca de la înălţime. Se pot arunca şi pe casa scării, dar probabil nu le-a venit în cap până acum", povesteşte medicul.

Sex ca la balamuc

Trecând peste toate probleme şi peste toate întâmplările terifiante, la Găneşti s-au înfiripat şi câteva poveşti de dragoste, demne de un scenariu de telenovelă.

În momentul de faţă, există un cuplu declarat, care nu a ţinut cont de împrejurări şi care a decis chiar şi să aibă copii.

Atâta timp cât nimeni nu îi poate opri pe cei doi îndrăgostiţi, după naşterea primului copil, la doi ani, l-au conceput şi pe cel de-al doilea.
Acum, pacienta este însărcinată în şapte luni şi se pregăteşte să aducă pe lume un alt suflet.

Tot dr. Ştefănescu este cea care i-a fost mai mult mamă fetiţei celor doi pacienţi şi a îngrijit-o ca pe propria fiică, de la scutece, biberoane şi până la ceaiul şi laptele necesar.

Ba mai mult, ea este cea care a botezat-o pe fetiţă, chiar de Sf. Maria, iar numele pe care l-a ales este Alina - Maria.

Fetiţa, care acum are trei ani, se află în custodia Protecţiei Copilului, din cauza problemelor de sănătate a părinţilor şi al riscului la care era supusă în acel mediu.

Singura variantă ca cei doi să nu mai conceapă un al treilea copil este administrarea unui tratament cu anticoncepţionale, dar care este posibil să nu corespundă cu tratamentul psihiatric din cauza efectelor adverse.

„Am avut curaj să vin aici"

Dr. Emilia Ştefănescu s-a întors la Găneşti în 1993. A fost timp de un an medicul sătenilor, după care a fost rugată să se ducă la Centrul Medico Social. În tot acest timp, spune ea, s-a obişnuit cu toate grozăviile de acolo şi nu o mai uimeşte absolut nimic.

„Din '93 lucrez aici. Lucram în sat şi mi s-a propus să vin aici şi am acceptat. Sunt curajoasă. Trebuie să te dai după bolnav. Sunt multe situaţii în care ţipăm la ei, dar nu avem ce face. Altfel nu reuşim să-i calmăm. Diferenţele dintre perioada în care am venit aici şi cea de acum sunt foarte mari. Pavilioanele sunt vechi de 100 de ani. Era jale aici. Atunci făceam încălzire cu lemne. Până când se încălzeau sobele, muream de frig aici. Şi noi şi pacienţii. Aici beneficii nu sunt. Salariu meu este de 2.100 de lei. M-am obişnuit cu ei şi cu ce se întâmplă aici", mai spune directoarea spitalului, Emilia Ştefănescu, singurul medic de la Găneşti.