Galaţi: Ionică Sîmbanu - un economist care a învăţat meserie de la elveţieni şi austrieci scoate firmele din faliment

Economistul Ionică Simbanu a reuşit să scoată din faliment întreprinderea de sere a Galaţiului. A învăţat meseria de la elveţieni şi autrieci. Profil Născut: 1967, Târgu Bujor Studii: Dublu licenţiat (economie şi relaţii internaţionale) Ocupaţia: Director general al Seromgal SA Familia: Căsătorit, doi copii

Nu suferă de complexul provincialului. Nici măcar nu vrea să audă că ar exista un astfel de complex. S-a născut într-un orăşel cu dimensiuni de comună medie – am numit aici Târgu Bujor – dar crede că locul naşterii este doar un punct de plecare cu relevanţă minoră.

„Important este cum evoluezi după acel punct, cum te construieşti ca om. Dacă vrei să faci un lucru şi te străduieşti să-şi iasă, atunci poţi să fii sigur că vei reuşi, chiar dacă te-ai născut în cel mai îndepărat loc din lume”, spune Ionică Sîmbanu.

Prietenii din copilărie îl descriu pe Ionică Simbanu – Nelu pentru ei – ca pe un om cu determinare ieşită din comun. „Ăsta, când vrea ceva, să nu-i stai în cale!”, spune, categoric, Eugen Miron.

Aşa îl caracterizează şi actualii subordonaţi: „E un şef care ştie ce vrea. Nu umblă cu prostii”.

Cum a înviat Seromgalul

Înainte să se apuce de vindecat firme muribunde (este unul dintre cei mai buni experţi în reorganizare judiciară de la Galaţi), Ionică a acumulat experienţă pe tot felul de funcţii economice. De la revizor contabil la Cooperaţie, la director economic şi apoi director general în cadrul unei firme de export cherestea.

Apoi, în urmă cu circa cinci ani, a avut şansa de a învăţa meserie de la specialiştii a două prestigioase firme europene din domeniul reorganizării şi refinanţării: Fibatrade (Elveţia) şi ICS (Austria).

De doi ani, a preluat Seromgalul (ca administrator special) pentru a încerca să-l scoată din faliment. Foarte mulţi s-au îndoit că va reuşi să aducă pe linia de plutire o societate cu peste trei milioane de euro datorie şi cu baza de producţie făcută praf şi pulbere. Livada – prăbuşită, serele – fărâme, fabrica de conserve – fier vechi.

Absolut impresionant, a reuşit să salveze societatea, iar judecătorul  sindic a concluzionat, chiar la începutul acestei toamne, că starea de insolvenţă a încetat.

 „Au fost doi ani foarte grei, în care am fost nevoit să apelez la toate cunoştinţele mele despre economie şi să studiez în plus”, mărturiseşte Ionică Sîmbanu.

Acum, pentru prima dată după aproape zece ani de dezastru, societatea gălăţeană a revenit pe piaţa legumelor şi fructelor ca un competitor serios. Stă mărturie faptul că, pe 2009, cifra de afaceri i s-a triplat faţă de 2008. La Gala premiilor IMM din acest an, societatea şi managerul ei au primit, pe deplin meritat, premiul pentru „Excelenţă în afaceri”. Este, dacă vreţi, o recunoaştere a reuşitei luptei pentru supravieţuire.

Întrebări şi răspunsuri
Ţi-a fost vreodată teamă că nu-ţi va ieşi reorganizarea Seromgal?

La început da. Însă pe măsură ce am înţeles dedesubturile acestei afaceri, mi-am dat seama că voi reuşi.

Va mai fi Seromgal ce a fost cândva?

Vreau să recâştigăm piaţa pierdută. Mai întâi pe fructe, unde e ceva mai uşor, apoi pe legume – mai ales pe legumele de seră – şi, în cele din urmă, pe conserve din legume şi fructe. Este păcat ca un brand cu rezonanţă internaţională – aşa cum este Seromgal – să nu fie valorificat la potenţialul maxim.

Ce-i place

Îi place să simtă aroma inconfundabilă a unei livezi cu mere coapte. Şi parfumul unei livezi în floare. Îi place ceea ce face acum, pentru că „alăturarea dintre pregătirea economică şi amintirea fructelor copilăriei este combinaţia perfectă”.

Ce nu-i place

Urăşte să fie minţit. Nu-i plac oamenii care nu-şi ţin cuvântul dat. Este un adversar declarat al „intrigilor şi fitilelor”. Nu-i plac nici drumurile proaste din România, mai ales când e plecat – „mult mai rar decât ar trebui” - în concediu.