Şi-a revenit exportul. Exportăm răpitori

Costel Crângan

Urmează momente de emoţie pentru întrega suflare românească. Să vedem ce ciudaţi şi dezaxaţi ne vor mai aduce „faimă" în lume în continuare.

Ani de zile ne-am văicărit că ne-a murit exportul. Mai întâi, s-a făcut mare caz că americanii au renunţat la oţelul nostru, ispitiţi cu preţuri mici de mexicani, canadieni şi indieni. Apoi, ne-a apucat jalea că ruşii nu mai cumpără grâu şi mobilă de la noi, iar din cauza asta economia s-a mocirlit şi mai tare decât o făcuse după criza oţelului.

Supărarea a ajuns la cote paroxistice în momentele în care exportul de cherestea a fost zăgăzuit, că altfel riscam să lăsăm ţara fără măcar o umbră de copac. Au urmat doctorii. Trist moment.

Dar ne-am revenit repede. Pasăre Phoenix e ţărişoara noastră! Mai întâi am exportat muncitori, apoi minorităţi (italienii pot să ne povestească foarte multe pe tema asta), iar zilele trecute am dat lovitura: ne-a reuşit primul export de răpitori cu anvergură internaţională.

O gălăţeancă de 24 de ani, Monica Neruja, a gândit una dintre cele mai spectaculoase şi scandaloase răpiri din ultimele decenii. A sechestrat un copil britanic de cinci ani, pe care, împreună cu trei pakistanezi, l-a dus în Franţa, apoi în Spania. Scandal monstru, cu ramificaţii în cinci ţări.

Dar asta nu e tot. Fata era angajată la Poliţia din Barcelona, adică, cel puţin teoretic, era de celalaltă parte a baricadei. Noi, românii, ştim să producem suspans, e sigur!

Dincolo de ultimul scenariu, un lucru e palpabil: ne-a înviat exportul. Urmează momente de emoţie. Să vedem ce ciudaţi ne vor mai aduce „faimă" în continuare. Cât priveşte oţelul, grânele sau mobila, îi lăsăm pe alţii să muncească. Noi ne-am găsit alte ocupaţii.