Galaţi: A părăsit “Ţara cangurilor” pentru a învăţa în România

O tânără de 19 ani, care din copilărie trăieşte în Australia, a venit la Galaţi să studieze la Universitatea „Dunărea de Jos”. Deoarece este considerată “student străin”, Iulia Lupu scoate din buzunar, anual, 2.200 de euro reprezentând taxa de studiu.

„Boboaca” australiană de la Litere se numeşte Iulia Elena Lupu şi mărturiseşte, cu o sinceritate debordantă ,că unul dintre motivele pentru care s-a întors în ţara natală este acela că acolo, în emisfera sudică , ar fi putut s-o apuce pe căi greşite. “În plus, mă săturasem de sistemul multicultural, multireligios din Sydney”, completează Iulia.

Experienţa ei din Australia a început în clasa V-a, când părinţii ei au decis să emigreze. “Australienii sunt foarte rasişti. Când am ajuns acolo, nu puteam să vorbesc deloc engleza lor. Îmi spuneau «imports». În liceu însă, m-am obişnuit cu dialectul şi nu am mai avut probleme”, îşi aminteşte Iulia Lupu. Chiar dacă nu este studentă decât de o lună, în România, Iulia a început deja să constate diferenţele dintre cele două sisteme de învăţământ. “Acolo materia este mult mai aerisită, nu ne dădeau atât de multe teme şi se îmbină teoria, cu practica”, spune Iulia.

Viitorul este legat de România

În schimb, condiţiile se schimbă odată ce elevii ajung în clasa a X-a, atunci când susţin şi prima evaluare de tip Bacalaureat, pe care foarte puţini o promovează.  După ce a ajuns în clasa a XI-a, tânăra australiană de origine română, a primit o listă cu mai multe materii, din care şi-a ales şase pentru a le studia în ultimii doi ani de liceu. Printre cele şase, engleza trebuie inclusă obligatoriu.

În clasa a XII-a, Iulia a primit dreptul să mai renunţe la un obiect. Şi structura unei zile de studiu diferă în cele două ţări. “În pauza mare, care durează 45 de minute, ne scoteau pe toţi din clase pentru fi supravegheaţi.  N-aveam voie să părăsim şcoala, erau paznici peste tot. Dacă afară ploua, ne ţineau pe holuri”, mai spune Iulia. Acum, tânăra se gândeşte să-şi termine studiile de licenţă, să urmeze un master în traducerea şi adaptarea textelor şi abia apoi să-şi găsească un “job” în România.