Portret: Ofelia Andrei este creatoare de balerine

Lucrează de un sfert de secol ca profesoară de balet la Liceul de Artă, iar în anul 2000 a organizat Olimpiada Naţională de Coregrafie la Galaţi.

A fost atât de pasionată de balet, încât a ales să plece în clasa a III-a la Cluj pentru a studia dansul. Părinţii au suferit pentru că a plecat de lângă ei, dar i-au înţeles dragostea pentru dans şi au făcut mari eforturi ca să o întreţină în oraşul transilvan.

„Plângeam în fiecare seară la internat, dar am mers mai departe. Am un motto personal, după care mă ghidez. Când eram copil, Dumnezeu mi-a şoptit: ţi-am dăruit har, trudeşte şi vei reuşi. Fericită vei fi când inima ta şi a oamenilor vor bate la fel", ni se confesează Ofelia Andrei.

Când a ajuns în clasa a VII-a, părinţii i-au destăinuit că nu aveau de gând să o lase la clasa de balet. Tatăl celei care peste ani avea să devină profesoară de balet intenţiona să vorbească cu profesorii de la şcoala de balet din Cluj pentru a o declara respinsă, dar s-a răzgândit în momentul în care a văzut cât de talentată este fiica sa.

După absolvirea Facultăţii de Coregrafie din Cluj, a activat timp de cinci ani ca solistă la Teatrul Muzical „Nae Leonard", dar s-a întors la marea sa dragoste: şcoala de balet. S-a angajat ca profesoară la Liceul de Artă din Galaţi, unde activează de 25 de ani.

Meritele sale ca dascăl vorbesc de la sine. La prima participare la concursul „Emanuel Elenescu" din 2011, concurs naţional de interpretare muzicală şi coregrafică, a obţinut alături de elevii săi locul I.

Printre numeroasele premii adjudecate de copiii pe care îi pregăteşte se numără premiul II în 1996 la Olimpiada Naţională de Coregrafie, dar premiul I şi premiul II la un alt concurs de coregrafie desfăşurat la Bacău în 2006. Nu poate fi omisă participarea la Festivalul Internaţional de Creaţie Coregrafică „Eurodans" din 1991, unde a dansat pe scenă alături de elevii ei.

Încununarea muncii sale a venit în anul 2000, când profesoara Ofelia Andrei a organizat Olimpiada Naţională de Coregrafie la Galaţi. Îi place să coboare la nivelul celor mici pentru a se juca cu ei, dar în special pentru a-i înţelege şi a le explica cum trebuie să se comporte. „Orice gest trebuie filtrat. Trebuie să fim atenţi la detalii, chiar dacă unii dintre copii nu vor ajunge să profeseze în domeniu", ne explică dascălul.

Îşi doreşte pe viitor să continue munca de profesor la Liceul de Artă pentru a provoca noi generaţii de copii să îşi depăşească limitele. „Un om care trăieşte într-o zonă obscură, este sortit pieirii. Dumnezeu îi arată lumina, el trebuie doar să o primească", este un al principiu după care se ghidează Ofelia Andrei.

Ce îi place

Îmi place că am primit o educaţie bună din partea părinţilor şi am putut apoi să mă perfecţionez. Îmi place onestitatea şi respectul. Îmi doresc o lume frumoasă, cum este cea în care m-am dezvoltat eu, pe care nu o mai găsesc astăzi.

Ce nu îi place

Nu îmi place demagogia şi impostura. Sunt persoane care nu au calităţi, dar le pretind cu nonşalanţă de la alţii, câteodată chiar cu nesimţire. Asta se răsfrânge asupra noastră, a tuturor. Lumea de astăzi se schimbă, devine suspicioasă şi asta nu îmi place.

Întrebări şi răspunsuri

La ce vârstă aţi început să dansaţi balet?

Cred că aveam 8-9 ani când am dansat prima dată balet. Mama, care era învăţătoare, m-a dat la gimnastică, dar nu mi-a plăcut acolo. Stăteam lipită de televizor ori de câte ori dansa cineva balet, dar pot spune că mă fascinau şi termenii din balet, toţi fiind în limba franceză.

Care este cel mai greu lucru în predarea dansului la copii?

Dansul de scenă presupune un vocabular artistic mai dezvoltat decât s-ar putea crede. Încerc întotdeauna să le propun nişte mişcări mai complexe, deşi ei nu au încă pregătirea fizică pentru a le executa. Îi provoc şi îi motivez astfel.

Profil

Născută:13 martie 1961, Bacău

Studii:Facultatea de Coregrafie de la Cluj (1980)

Familie:Căsătorită, doi copii