Portret: Ioan Palade- Preşedintele Ligii Artileriştilor

A intrat în lumea militară când avea mai puţin de zece ani, iar după o carieră de aproape jumătate de secol spune că ar alege cu ochii închişi acelaşi meserie.

Născut.18 aprilie 1930, Galaţi
Studii. Curs academic de comandament al unităţilor în lupta de gherilă
Familie. CăsătoritIoan

Palade a rămas singur pe lume la vârsta de trei ani.

După ce i-au murit părinţii, a stat o vreme la mătuşa lui, după care a ajuns la Tecuci într-o cazarmă militară. Avea aproape 10 ani când a luat contact pentru prima dată cu armata şi nu s-a mai despărţit de ea.

Şi-a început cariera ca „nepot al cazanelor", aşa cum erau numiţi copiii orfani şi a avansat până la gradul de colonel.

„Copiii de trupă erau ai nimănui. Eram cei îmbrăcaţi sărăcăcios şi numiţi nepoţii cazanului dar ne dădeau de mâncare şi ne trimiteau la şcoală", povesteşte Ioan Palade.

L-a cunoscut pe Sergiu Nicolaescu şi pe Angelica Rozeanu, campioana mondială la tenis de masă.

Ei l-au sfătuit să aleagă cariera militară, în locul actoriei. Tot în armată a cunoscut-o şi pe soţia mareşalului Antonescu.

„Ne trimiteau la munci agricole în Bărăgan. Acolo am întâlnit-o pe soţia mareşalului Antonescu. Ajunsese femeie de serviciu. Am rămas surprins când am văzut cine face curăţenie. Mai vorbeam din când în când cu ea, dar îmi era frică de informatori", povesteşte Ioan Palade.

Ioan Palade îşi aminteşte amuzat cum era să fie arestat împreună cu alţi colegi pentru faptul că a detonat explozibil în vapoarele folosite drept ţinte la antrenamente. Era de faţă Gheorghe Gheorghiu Dej şi au încercat să iasă totul perfect.

„Unul dintre noi, care era pirotehnist, a improvizat ceva şi când începeau să tragă tunurile, detona şi el explozibilul. Toată lumea era uimită cât de bine nimeream noi ţintele, dar dacă ne-ar fi prins ajungeam la puşcărie", mărturiseşte Ioan Palade.

Întrebări şi răspunsuri

Aţi alege acelaşi drum în viaţă?

Da. Clar. Foarte sigur. Aş urma aceeaşi carieră fără să clipesc. Armata este foarte grea, dar şi foarte frumoasă. Au fost zile când nu aveam ce mânca. Plecam la antrenamente şi spuneam că a fost bombardat cazanul cu mâncare. Erau dimineţi când primeam doar o cană cu ceai şi nişte mălai făcut cu apă.

Aveţi regrete?

Doar personale. Nu am copii. Ne mutam din garnizoană în garnizoană. Am fost în 18 locuri. Soţiile mergeau cu noi, dar se întâmpla să fie nevoite să rămâne acolo şi noi să plecam mai departe. Nici bine nu ajungeam într-o garnozoană şi aflam că trebuie să plecam. Asta a fost să fie.

Ce-i place?

Îmi plac ordinea şi disciplina. Am fost militar 41 de ani, aşa am fost învăţat. Admir oamenii civilizaţi. Îmi place să-mi achit datoriile. Îmi place să fiu corect cu cei din jurul meu. Este o încântare să mă întâlnesc cu foşti colegi şi să depănăm amintiri din tinereţea noastră.

Ce nu-i place

Nu-mi plac mincinoşii şi nici lăudăroşii şi puturoşii. Nu-mi plac deloc îngâmfaţi. Dispreţuiesc oamenii care vor să ia tot şi ceilalţi nimic. Mai ales fără să muncească. Nu-mi plac oamenii care spun: «Ce mi-a dat mie statul?» Dar ei ce au dat statului? Urăsc dezordinea.