Galati:Vasile Pocovnicu a băgat în gips de la boschetari şi până la prefect

După 37 de ani de muncă în secţia Ortopedie a Judeţeanului, „nea Vasile ghipsaru” a început să-şi facă planuri pentru călătoriile pe care le va face după ieşirea la pensie Profil NĂSCUT 18.10.1947, Glăvăneşti -Bacău STUDII     Şcoala Tehnică Sanitară din Bacău FAMILIE  Căsătorit, doi copii

Dacă ţi-ai rupt un picior sau o mână, ai alunecat pe gheaţă sau pur şi simplu ai doar o entorsă,  sunt şanse mari să intri pe mâna lui „nea Vasile”, aşa cum cu afecţiune îl numesc colegii de serviciu.

 Este cel mai vechi asistent medical ortoped din Spitalul de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” şi a „băgat în gips” pacienţi din absolut toate categoriile sociale, inclusiv generali de securitate, un prefect precum şi nenumăraţi oameni obişnuiţi, chiar şi „boschetari”.

S-a apucat de această meserie pentru că i se părea cea mai „bărbătească” specializare pentru un asistent.

 „În 1969, nu prea găseai asistenţi medicali bărbaţi şi eu am zis că este mai bine să vin la ortopedie, deoarece aici ai parte şi de muncă fizică, brutală, mai potrivită pentru un bărbat”, ne-a povestit Vasile Pocovnicu.

Profesor pentru cei tineri

De trei ani şi jumătate, le împărtăşeşte tainele meseriei colegilor săi mai tineri,  pe care-i învaţă să lucreze corect şi eficient cu bandajele gipsate.

 „În primul rând, cei care vin să lucreze aici, trebuie să stăpânească foarte bine arta bandajului. La noi, dacă se greşeşte ceva, se vede imediat, deoarecce o greşeală poate duce la afectarea circulaţiei şi poate creea sensibilitate crescută în zona acoperită de gips. Cu o astfel de faşă, trebuie să ai mişcări de balerin pe care, pentru a le dobândi, ai nevoie de foarte mult timp”, susţine nea Vasile.

Pe lângă secretele meseriei, le predă ucenicilor săi şi arta de a vorbi cu pacienţii.

 „Respectă, ca să fi respectat. Omul care soseşte la noi vine deja cu un mare disconfort şi dacă nu ştii să-l detensionezi, lucrezi mai greu cu el, în detrimentul stării lui. În ultimul timp, oamenii au devenit agresivi, chiar şi atunci când suferă, iar noi suntem un fel de secţie tampon între cei de afară şi spital. Chiar şi atunci când secţia este supraglomerată, trebuie să ne păstrăm calmul şi să fim eficienţi astfel încât perioada de aşteptare a celor care suferă să fie cât mai scurtă”,  consideră asistentul ortoped ale cărui principii demne de admiraţie, par, astăzi, desuete.


Revoluţia a venit prea târziu

Pentru Vasile Pocovnicu, mirajul banilor câştigaţi în străinătate a venit cu zece ani prea târziu.

„Când vroiam eu să plec, nu se putea, iar după aceea, mi-am întemeiat familia şi m-am trezit deodată bătrân. Singurul meu regret este că, acum, când am învăţat şi stăpânesc bine această meserie, trebuie să ies la pensie. După noua lege, în trei ani va trebui să mă pensionez”, ne-a mărturisit cu regret imposibil de mascat.

Totuşi în Occident a ajuns ca turist: „Până acum am reuşit să văd Palatul Sans Souci, am vizitat lagărele de concentrare de la Auschwitz, Birkenau I şi II şi Buchenwald, Cracovia, Varşovia, Weimarul, Leipzigul”. După ce va ieşi la pensie, Vasile Pocovnicu are de gând să vadă marile muzee ale Europei, primele pe lista sa fiind Hermitage-ul din Sankt Petersburg şi Versailles-ul din Franţa.

Ce-i place

Îmi place foarte mult sportul, dar mai ales tenisul de câmp, fotbalul, voleiul sau tenisul de masă. În tenisul de câmp, există cea mai mare satisfacţie, deoarece trebuie să munceşti foarte mult pentru fiecare punct. Pe de altă parte, în tenisul de masă, nu trebuie să alergi atât de mult.

Ce nu-i place

Nu-mi plac fariseismul, minciuna şi fuga de muncă. Nu-mi place când văd că tinerii din ziua de azi vor să aibă parte de mult confort, cu foarte puţin efort. Asta e valabil pentru toată masa tinerilor, care nu vor să stea absolut deloc să înveţe însă, pe de altă parte, îşi doresc salarii cât mai mari.

Întrebări şi răspunsuri


Ce faceţi în timpul liber?

Îmi place foarte mult să mă uit la documentare, să citesc şi chiar să călătoresc virtual pe hartă. Este o plăcere deosebită să-mi completez noţiunile de cultură generală, chiar şi acum, la vârsta mea.

Care sunt cei mai celebri oameni pe care i-aţi băgat în gips?

Păi, înainte de Revoluţie i-am pus un guler cervical unui fost general de securitate, iar acum, în plină democraţie, la un Paşte, i-am pus piciorul în gips fostului prefect Claudiu Brânzan. Niciunul dintre ei nu a făcut abuz de nume sau de funcţie. De obicei, mitocani sunt cei care au parvenit şi cred că, dacă au bani, pot să cumpere absolut orice.