Galaţi: Costel Pătrăşcan, omul care râde cât îl ţine tuşul
0
Caricaturistul de presă al anului 2008 are până acum peste o sută de premii şi nenumărate expoziţii. Un stăpân al creionului şi al tuşului, un reinventator al crochiului şi al pamfletului grafic
Trăieşte din caricatură şi grafică, din sclipirile cu care luminează orice: hârtie, tricouri, pereţi sau chiar şi farfurii. Costel Pătrăşcan este cunoscut în oraş nu doar pentru că a refuzat să se mute în Bucureşti atunci când a avut oferte din capitală, ci şi pentru că numele său este strâns legat de viaţa urbei.
A realizat mii de caricaturi care reflectă realităţile oraşului, pamflete grafice inedite atât ca suport, cât şi ca scriitură. Aici a crescut, aici s-a dezvoltat ca grafician şi caricaturist. A cochetat cu desenul umoristic şi în adolescenţă, însă a debutat imediat după decembrie 1989, în presa vremii din oraş, iar începutul anului 1990 l-a prins publicând caricaturi pe teme politice şi sociale în marile cotidiene centrale, printre care se numără şi Adevărul.
Nominalizare la Gala Premiilor CRP
Costel Pătrăşcan a fost declarat caricaturistul de presă al anului 2008 şi a fost nominalizat la Gala Premiilor Clubului Român de Presă pentru că, spune el, “un caricaturist de presă este un editorialist, deoarece reuşeşte cu puţine linii, simboluri, să afirme ceea ce un editorialist face în câteva sute de cuvinte”. Se consideră un cronicar al zilei, se trezeşte cu noaptea în cap, studiază presa, adună informaţii, trece totul prin sine, prin umorul nativ şi apoi aşterne totul pe hârtie.
A expus deja în mai multe oraşe din România, în Chişinău şi Bruxelles, a câştigat peste 70 de premii în ţară şi 33 în străinătate, în ţări precum Japonia, Canada, Germania, Macedonia, Iran, Croaţia, China.
Cea mai inedită expoziţie a fost cea realizată pe farfurii din porţelan, intitulată “Românii au ce pune în farfurie”, care a dat o nouă orientare pamfletului grafic din România anului 2006.
“Un caricaturist este născut, iar nu făcut”
Aşa crede Pătrăşcan, atunci când vine vorba de sorgintea ideilor sale. “Trebuie să fii altul în fiecare zi, caricatura poate fi spontană sau poate veni după zile în şir de preocupări. De aceea eu nu am o caricatură care mă reprezintă şi la care ţin, ci o sumă de caricaturi, de pamflete grafice, de obiecte care au mesaje umoristice”, povesteşte el.
În 2007, împreună cu ziaristul Tudor Octavian, Pătrăşcan a deschis, în mansarda Centrului de Creaţie, Galeria din Pod, o uşă mereu deschisă pentru artiştii brăileni din toate domeniile. Pătrăşcan l-a surprins plăcut chiar şi pe premierul Emil Boc când, în vara acestui an, i-a oferit o carte de vizită minusculă căreia i-a spus “de criză” şi un tricou pe care scria “ŞEF”, iar printr-o săgeată era indicată “O SCAMĂ”.
Întrebări şi răspunsuri
De cât umor este nevoie pentru a surprinde realitatea?
“Nu ştiu. Cât ai. Eu sunt un tip timid, în esenţă. N-am umorul clasic al unui caricaturist. Şi asta pentru că eu consider că un caricaturist, mai ales de presă, este un moralist, care trebuie să aibă un umor corect. Se zice că un umorist trebuie să râdă şi când îl calcă trenul. Eu, de regulă, nu am un discurs lung, însă fac asocieri care sunt considerate cu umor”.
Lumea se vede şi altfel decât prin caricatură?
“Adică, dacă n-aş fi fost caricaturist, atunci ce?! Eu cred că m-aş fi învârtit tot în zona creativă, eventual în publicitate.
Mulţi spun că sunt un scriitor ratat. Am lucrat în tehnoredactare şi design, dar mi-aş fi dorit să lucrez în publicitate. Am avut multe oferte. Nu le-am onorat pentru că ar fi trebuit să plec din Brăila, iar de Brăila sunt legat sufleteşte. Însă acum sunt mândru pentru că fiica mea a ales o facultate cu secţia de publicitate şi îmi continuă, oarecum, visul. Însă şi în publicitate aş fi avut nevoie de idee, de pamflet.”
Ce-i place
Îi place să fie curios şi crede că numai curiozitatea îl face să meargă mai departe, îl împinge în faţă. “Curiozitatea stă în tot şi în toate”, spune el şi îşi ţintuieşte privirea pe o coală albă, lăsată în aşteptarea unei caricaturi.
Ce nu-i place
Nu-i place ipocrizia pentru că ea îmbracă lumea politică - spune el - iar legătura sa cu lumea politică este permanentă. Sancţionează ipocrizia în fiecare zi, ba chiar şi de mai multe ori pe zi. Şi încă ceva: nu-i place să fie înregimentat: “Nu am plecat la Bucureşti să mă angajez acolo pentru că asta ar fi însemnat să nu mai am libertatea ideii”.
PROFIL
Născut. 21 mai 1966, Galaţi.
Studii. Facultatea de Sociologie, Bucureşti.
PROFESIE. Caricaturist/ grafician
Familie. Divorţat, un copil.
Se încarcă comentariile...
