PORTRET/Petrică Hahui, poliţiştul care ştie „ tot ce mişcă”

Conduce de cinci ani Secţia Regională de Poliţie Transporturi, cu sferă de activitate în patru judeţe Galaţi, Brăila, Buzău şi Vrancea.

PROFIL

NĂSCUT: 16 ianuarie 1965 (Lieşti, jud. Galaţi)

Studii: Şcoala de Ofiţeri de Poliţie, Facultatea de Drept Constanţa

Familie: căsătorit, doi copii

Petrică Hahui este născut şi crescut în Galaţi, dar ştie tot ce mişcă în zona infracţională din celelalalte trei judeţe şi nu doar în ceea ce priveşte cazuistica specifică activităţii Poliţiei Transporturi.

„Infractorii din zona noastră de activitate vin de la Cluj, fură la Galaţi şi pleacă imediat la Buzău. Suntem mereu în mişcare. Din acest punct de vedere ne deosebim de ceilalţi poliţişti, care, de cele mai multe ori, cauta hoţul într-o zona strict delimitată, spre exemplu un cartier", spune Petrică Hahui.

Momentul care i-a marcat viaţa a fost ratarea examenului de admitere la Politehnică, Facultatea de Electronică.

„N-am intrat şi aşa am ajuns la Şcoala de Ofiţeri de Poliţie. Voiam să fac ceva pentru societate, pentru semeni şi mi s-a părut că meseria de poliţist răspunde acestei dorinţe", a explicat comisarul şef Hahui.

Absolvise în 1989 şi a fost repartizat la „Transporturi" în Galaţi. Nici nu desfăcuse bine bagajele că a şi primit misiunea de a pleca să apere de terorişti, în decembrie 1989, Gara de Nord din Bucureşti.

„Au fost sau nu terorişti, nici nu am apucat să-mi dau seama", afirmă după două decenii de la evenimente poliţistul.

S-a întors acasă şi, practic de la 1 ianuarie 1990, şi-a început activitatea acolo unde lucrează şi în prezent. În '98, a fost avansat şef de serviciu la Ordine Publică, în 2004, şef de serviciu la Poliţia Transporturi, iar în 2005, a câştigat concursul pentru postul de şef al Secţiei Regionale de Poliţie Transporturi (SRPT).

Fire altruistă, s-a bătut pentru drepturile sindicale ale poliţiştilor, înfiinţând Corpul Naţional al Poliţiştilor şi apoi Sindicatul Naţional al Poliţiştilor, pe vremea când nu prea era permisă constituirea de sindicate pentru oamenii legii.

A renunţat la această parte a activităţii sale după ce a trecut la şefia SRPT.

„Nu puteam să fiu şi şef şi în acelaşi timp lider de sindicat. Nu era normal ".

Poliţiştii de la Transporturi au atribuţiuni în zona feroviară, navală şi aeriană.

„În sectorul feroviar, suntem campioni la distrugerea reţelelor de tâlhari care operează adormindu-şi victimile, în trenuri, cu somnifere dizolvate în băuturi. Am distrus şase astfel de grupuri din alte judeţe, care acţionau în raza noastră de activitate. Acum ocolesc cele patru judeţe în care acţionăm noi", declară mândru şeful SRPT.

La „aerian", încă nu au avut de muncă cu adevărat, dar este uşor nemulţumit de activitatea pe „naval", mai ales că la Galaţi există singura structură poliţienească cu competenţe totale pe acest segment.

Şi asta cu toate că nu au nici dotarea dorită, doar în două şalupe vechi de 25 de ani şi încă una mai nouă şi mai rapidă cu care pot spera să se poată ţine după infractori.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

Ce trebuie să facă un şef al SRPT ca lucrurile să meargă bine?

Să cunoască foarte bine oamenii cu care lucrează, până la familiile şi nevoile acestora, să le fie aproapiat. Dacă avem şi totul foarte bine organizat, atunci şi oamenii lucrează mai uşor şi dau randament. Plus că toate drepturile le sunt respectate cu sfinţenie. Nu cred că este întâmplător faptul că avem toate posturile ocupate.

Ce face mai grea activitatea poliţistului de la Transporturi ?

Programul, care este în ture, de 12 de ore, cu 24 de ore. Nu ne poate invidia nimeni. Trebuie să stăm pe teren continuu, să batem Triajul în lung şi lat, cu soarele arzător deasupra capului sau să patrulăm în trenuri pe căldurile de acum.

CE ÎI PLACE

Ordinea şi disciplina. Să organizez şi să conduc lucrurile. Chiar şi când merg la pescuit, eu aleg locul. Păcat că nu am decâat rar timp pentru pescuit, dar când prind o jumătate de zi liberă, fug pe baltă. Şi îmi place să stau cu undiţa şi să-i tachinez pe cei dcu scule serioase arătându-le ca prind la fel ca ei.

CE NU ÎI PLACE

Nu suport când în activitatea poliţiştilor se amestecă cei care nu ştiu cu ce se mănâncă treaba asta, când se bagă aiurea în munca noastră. De asemenea, tot mai des observ că nu-mi place nici comunitatea în care trăiesc, că nu mai există bunul simţ din urmă cu 20-30 de ani.