Nicolae Gavrilov a înfiinţat Teatrul de Păpuşi din Galaţi

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Artist, păpuşar, scenograf, membru fondator al Teatrului de păpuşi din Brăila şi primul profesor gălăţean de mânuire a marionetelor.

Viaţa sa s-a învârtit în jurul teatrului şi a frumosului. A moştenit dragostea pentru arte, frumos şi teatru de la tatăl său, marele pictor şi scenograf Mihail Gavrilov. „Când eram copii, eu şi fratele meu ne-am înjghebat un teatru de păpuşi. Tata ne-a ajutat să creăm aceste păpuşi.

Eu l-am primit cadou, din Anglia, pe Dotei- cel de-al şaselea pitic din Alba ca Zăpada. Ţin minte că aveam 14 ani ani, iar fratele meu 15 ani", povesteşte Nicolae Gavrilov.

În 1949, împreună cu tatăl său a înfiinţat Teatrul de Păpuşi din Brăila. A lucrat patru ani ca mânuitor păpuşi pe aceeaşi scenă cu celebrul actor Ştefan Mihăilescu Brăila. „El nu putea mânui, era doar voce" , povesteşte interlocutorul nostru.

Puţin mai târziu, în anul 1952 a venit la Galaţi şi a înfiinţat Teatrul de Păpuşi. La acea vreme se numea „Cravata Roşie" : „Există atestat, se poate dovedi foarte uşor lucrul acesta. Ţin minte că am început într-o clădire nepotrivită, apoi am cerut să mi se permită să transform, la subsolul Univestităţii de azi, o cameră, într-o sală de spectacol. Am adus mânuitori de păpuşi din Iaşi. După câteva zile, am dat şi primul spectacol".

S-a angajat apoi la Teatrul de Estradă (n.r Teatrul Muzical Nae Leonard), unde s-a ocupat de decoruri şi scenografie. A făcut decorurile pentru piesele „ Nota 0 la purtare", „Toţi fii mei", „Dragoste şi numai dragoste", „Sugestii şi reclamaţii". A avut onoarea să lucreze cu regrtatul om de teatru, Aurel Manolache.

Colecţionar de artă

În frumoasa sa casă, de pe strada Bălcescu, păstrează cu sfinţenie o colecţie de lucrări de pictură şi grafică de-ale tatălui său, marele artist Mihail Gavrilov. Afirmat ca pictor şi grafician, acesta a rămas în memoria celor care l-au cunoscut ca un remarcabil peisagist, care s-a remarcat în pictură şi grafică.La Teatrul „Maria Filoti" din Brăila a rămas în amintirea publcului prin decorurile şi costumele create pentru pisele „O noapte Furtunoasă", „Viforul" , „Nota 0 la purtate" , „Nopţile Tăcerii" , „Fata fără zestre", „Şcoala nevestelor" şi multe altele.

Întrebări şi răspunsuri:

Câte lucrări ale tatălui dumneavoastră păstraţi?

„Tatăl meu a făcut mii de tablouri, gravuri, acuarele şi ulei. Ele sunt împrăştiate în toată lumea. Eu am în jur de 40 de lucrări, fratele meu are şi el o colecţie mare, copii noştri deasemenea. Tata le-a păstrat special pentru noi şi nu le voi înstrăina niciodată. Ele vor fi lăsate urmaşilor mei. Cine vrea să vadă picturile tatălui meu o poate face la Muzeul de Arte Vizuale din Galaţi unde sunt în jur de 28 de lucrări şi la Muzeul din Brăila, unde sunt 39 de picturi".

La ce lucraţi în prezent?

Spre deosebire de fratele meu care este un bun teoretician, eu sunt o fire pragmatică. Mi-a plăcut întodeauna să fac ceva nou. Sunt deschis spre nou. De pildă, recent am creat un dispozitiv de contra-curent, folosit pentru coşurile gospodăriilor.

Ce-i place: Oamenii şi, în general, tot ce ţine de frumos. Îmi place arta, teatrul, muzica de calitate. Îmi face plăcere să cunosc lucruri noi, să le pun în aplicare. Sunt o fire pragmatică şi deschisă spre nou. Ador să mă plimb pe Faleză, să admir frumuseţile naturii.

Ce nu-i place: Să am în preajma mea oameni leneşi, cabotini, şarlatani. Nu-mi place cum a ajuns Teatrul Muzical de la Galaţi. Şi-a pierdut foarte mult din valoare, interpreţii sunt mult mai slabi. Din acest motiv, nici nu prea merg la spectacole.

Profil:

Născut: 5 decembrie 1930, Vâlcov
Studii: Facultatea de Inginerie Galaţi
Ocupaţie: inginer-proiectant
Familie: căsătorit, un copil, un nepot

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite