Galati: Mogoşoaia, călătorie spre lumea cealaltă
0
Chiar şi după două decenii de la teribila tragedie, durerea familiilor îndoliate este la fel de vie. Astăzi, la ora 8.20, s-au împlinit 20 de ani de când nava „Mogoşoaia” a plecat în ultima sa cursă, ducând 239 de pasageri în veşnicie.
Comuna tulceană Grindu a pierdut cele mai multe suflete înghiţite de apele Dunării odată cu nava de pasageri. Zeci de familii au fost îndoliate în acea dimineaţă de septembrie 1989.
Familia Malihen, cea mai lovită
Nouă suflete. Adică două generaţii ale familiei Malihen au pierit atunci. Gherghina Malihen are acum 76 de ani şi nu poate face decât să-şi plângă în continuare morţii.
„Mi-a luat apa doi băieţi, două nurori şi cinci nepoţi. Veneau cu toţii la culesul viei. Eu eram acasă şi îi aşteptam cu masa întinsă. A venit cineva şi mi-a spus că vaporul de opt, de la Galaţi, nu mai vine. Atunci am îngheţat”, a povestit bătrâna cu lacrimi în ochi.
Mormântul Malihenilor este situat exact în centrul cimitirului din Grindu. Monumentul funerar impresionează prin faptul că, sub un înger sculptat, un ceas de piatră are limbile încremenite la ora fatidică - 8.20
La căpătâiul celor morţi
Omul care a avut poate cea mai ingrată sarcină în acele zile de groază a fost preotul satului. Venit în parohie la numai câteva zile după tragedie, părintele Rusu, acum în vârstă de 60 de ani, îşi aminteşte tot, de parcă teribilul eveniment s-ar fi întâmplat ieri.
„Eu le-am făcut toate pomenile, am construit biserica cu hramul Adormirii Maicii Domnului în memoria lor. Erau atât de mulţi morţi, încât pentru slujbele de îngropăciune a fost nevoie să vină toţi preoţii din Protoeria Tulcei”, a spus părintele.
Sicrie legate cu sârmă
Aproape o săptămână, Dunărea a adus la mal corpurile neînsufleţite ale pasagerilor de pe vasul morţii. „Îngropam şi ziua şi noaptea, nu mai conta. Având în vedere că trupurile erau umflate, de la atâta stat în apă, a trebuit să legăm sicriele cu sârmă, pentru a nu se deschide”, a continuat părintele depănarea tragicelor amintiri.
A tras-o sufletul acasă
Istoria Victoriei Deju este una de-a dreptul ciudată dincolo de tragismul ei. Cadavrul femeii a ajuns la pontonul unde acostau navele în Grindu, la mai bine de doi ani după tragedie. „Era perfect conservată. Toate rudele au recunoscut-o imediat. A tras-o sufletul acasă”, spune preotul Rusu.
A ţinut slujba singur
În acea duminică de septembrie, tot satul era strâns la slujbă. La un moment dat, în mijlocul uliţei, a venit cineva care a anunţat tragedia. Ca la un semn, biserica s-a golit, iar fostul preot, pe atunci în vârstă de 80 de ani, a mai continuat încă două ore să ţină slujba...singur.
L-a salvat... băutura
Unul dintre cei care a scăpat de teribila soartă a pasagerilor de pe Mogoşoaia a fost moş Trişcă. Era la Galaţi şi ar fi trebuit să se întoarcă la Grindu, acasă, dar, înainte de a urca la bordul navei Mogoşoaia, s-a oprit la o votcă mică urmată de încă vreo cinci.
La un moment, a auzit doar sirena vasului care anunţa plecarea din port. Atunci a început să-l înjure de cele sfinte pe căpitan şi vasul său, deoarece a îndrăznit să plece fără el. Câteva minute mai târziu, însă, când a aflat despre tragedie, a putut îngăima doar : ”Doamne, iartă-mă!”.
Vorbind cu oricare locuitor din Grindu poţi asculta câte o astfel de poveste dătătoare de fiori chiar şi astăzi după două decenii de la scufundarea „Titanicului” românesc
Se încarcă comentariile...
