Mitriţa Velicu-O împătimită a cântecului popular

A moştenit de la părinţii şi bunicii ei tainele câtecului popular moldovenesc şi le transmite mai departe discipolilor ei din Tecuci.

Mitriţa Velicu s-a născut în Gohor, judeţul Galaţi, dintr-o familie iubitoare de muzică şi de frumos, de tradiţie şi obiceiuri strămoşeşti.

Bunicii din partea mamei şi ai tatălui au cântat, ca şi părinţii ei.

Îşi aminteşte şi acum fluierul şi cavalul, frunza şi solzul de peşte, din care răsunau doinele duioase, cântate cu glas limpede de bunica Ruxandra, acompaniată de fluierul fermecat al bunicului Costache.

„Am început să cânt de la doi ani şi jumătate. La opt ani evoluam pe scenă, la Căminul cultural al satului Gohor, cu cântecul «La cumătru' lăudat» - primul meu cântec interpretat pe vreo scenă", povesteşte Mitriţa Velicu.

După şcoala elementară a avut o viaţă de pelerinaj pe la rude. La 15 ani se afla la Petroşani (la o mătuşă) unde a urmat „Şcoala populară de artă".

A debutat pe scena Casei de Cultură „Vasile Alecsandri" din Bacău. În 1991 a înregistrat şapte cântece populare româneşti, la Radio-Bucureşti, în emisiunea Angelei Marinescu.

În 1997 obţine atestatul de „Artist liber profesionist".

Mitriţa Velicu a cântat alături de Sofia Vicoveanca, Maria Ciobanu, Mina Pâslaru, Ion Drăgoi, Mariana Lungu şi Anton Achiţei.

În 1993 este invitată să cânte la celebra emisiune de pe TVR „Tezaur Folcloric". I-a încântat pe telespectatori cu doina „Cântecul miresei" şi cântecul „Măi bădiţă, om hain".

Din anul 2000, Mitriţa Velicu trăieşte la Tecuci, aproape de satul natal Gohor.

Este angajată a Centrului Cultural „Dunărea de Jos", ca referent la secţia de „Cercetare şi valorificare a tradiţiilor populare".

Este mândră de această „ocupaţie afectivă", dar şi de „numele folclorice"crescute de ea.

Întrebări şi răspunsuri:

Ce aşteptaţi de la cei pe care îi instruiţi?

Vreau să rămână ceva după mine - atunci când eu n-oi mai fi - şi să cânte din ce am primit eu moştenire de la bunicii şi părinţii mei. Bogăţia mea cea mai mare nu este averea, care în paranteză fie spus este mică, ci cântecele pe care le am, multe din ele date copiilor pentru a merge cu ele la concursuri.

Cam care este „averea" muzicală?

Am multe cântece înregistrate, în jur de o sută la număr, atât cu orchestra „Doina Covurluiului" cât şi cu taraful „Mioriţa".

Printre acestea sunt şi cântece de petrecere, pe care le cânt cu drag atunci când sunt invitată pe la petreceri.