Mihai Polinschi este şeful Ambulanţei gălăţene

Se află la conducerea Serviciului de Ambulanţă de 17 ani, este şef de lucrări la Facultatea de Medicină, iar meseria l-a ajutat să salveze chiar şi viaţa propriului său fiu.

De la absolvirea facultăţii şi până în anul 1987, a lucrat ca medic stagiar la Spitalul Judeţean, după care a fost transferat în comuna  Corni, pentru un an şi jumătate. Încă patru ani a profesat  la Tg. Bujor. Din 2002, după promovarea examenului de ocupare a unui post de medic urgentist, lucrează  la Servciul Judeţean de Ambulanţă.

„Acordând primul ajutor de câteva ori, colegilor, prietenilor, m-am simţit atras de această latură a medicinei. Mi-a plăcut mereu medicina de urgenţă. Mi se pare extraodinar să ştii cum poţi ajuta un om a acărui suferinţă îi pune viaţa în pericol”, spune Mihai Polinschi.

Doi ani în Libia

La început de drum în viaţă alături de soţia sa, a hătărât să plece în Libia în anul 1995, pentru a câştiga ceva mai mulţi bani decât în România.

„Din 95 până în 97, am fost cu familia în Libia şi am lucrat acolo. Am avut colegi egipteni, algerieni, indieni, pachistanezi, filipinezi. Ne-am comparat cu absolvenţii altor şcoli de medicină şi vă spun cu mândrie că a noastră este cea mai bună. Făceam şi gărzi, şi urgenţe, de toate” povesteşte Mihai Polinschi.

În ceee ce priveşte sistemul medical din Libia, doctorul Polinschi poate spune că este cu mult peste al nostru sau cel puţin aşa era în perioada respectivă.

„Sistemul lor este diferit faţă de al nostru. Medicaţia este complet gratuită. Ca şi dotare erau mult deasupra noastră la vremea respectivă. Probabil că şi acum. Ne-a făcut să câştigăm o experienţă importantă pe care nu am fi câştigat-o altfel. Acolo am avut ocazia să tratăm urgenţe specifice zonei, precum înţepături de scorpion şi muşcături de şerpi veninoşi”, afirmă Mihai Polinschi.

Şi-a salvat fiul de moarte

Deşi se confrunta cu urgenţe în fiecare zi şi salvarea unei vieţi devenise ceva obişnuit, niciodată nu s-a gândit că va fi nevoit să aplice cunoştineţele medicale pe cineva din familie. A fost nevoit să-i acorde prumul ajutor propriului fiu, care se înecase cu o jucărie şi  a fost la un pas de moarte.

„L-am strâns puternic din spate. În disperare, am folosit aproape toată forţa, pentru că ştiam că secundele contează. Într-o clipă corpul străin a fost eliminat şi pericolul  a trecut. Se înecase cu o bucată de plastic. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă n-aş fi avut pregătirea necesară să intervin şi nici nu vreau să ma gândesc. E cumplit să-ţi moară copilul în braţe şi să fii neputincios”, mărturiseşte Mihai Polinschi. 

De aceea medicul  este de părere că toată lumea ar trebui să înveţe măsurile de bază de prim ajutor pentru că nu se ştie niciodată când acestea pot face diferenţa dintre viaţă şi moarte.

Directorul Serviciului Judeţean de Ambulanţă mai spune că cele mai mari satisfacţii ale meseriei le are atunci când un pacient, care a fost scos din ghearele morţii, deschide ochii şi îl priveşte

Întrebări şi răspunsuri

Care sunt cele mai mari probleme ale sistemului medical?

Problemele sunt multe şi vechi. O parte sunt rezultatul nereformării sistemului sanitar. Subfinanţarea cronică este una dintre cele mai mari probleme ale sănătăţii. Fiecare ştie pe pielea lui ce înseamnă să te îmbolnăveşti. În medicina de urgenţă, datorită importanţei care i s-a dat, ceea ce este normal, suntem într-un fel privilegiaţi. Avem o legislaţie bună, un sistem de organizare performant, o dotare aprope de cea europeană.

Cum credeţi că va fi viitoarea generaţie de medici?

De câţiva ani, predau şi la Faculatea de Medicină. Fiind o şcoală nouă încercăm să urcăm pe un loc cât mai bun şi sunt convins că noile generaţii de medici se vor descurca foarte bine. La ora actuală, există colaborări cu facultăţi din străinătate, burse, schimburi de experienţă, iar acestea ajută foarte mult. Am încredere în următoarea generaţie de medici. Noi îi şcolim ştiind că, la un moment dat, am putea ajunge pacienţii lor.

Ce-i place

Îmi place meseria asta pentru că îmi oferă permanent ocazia  de a ajuta pe cineva aflat într-o situaţie critică. Îmi place şi pentru că nu este monotonă. Sunt pasionat de tehnică în general, de aparatură electronică, calculatoare, tot ce apare nou în domeniul IT. Îmi place sportul. Joc fotbal de două ori pe săptămână, în mod regulat.

Ce nu-i place

Nu-mi place să mi se promită ceva şi să nu se ţină omul de cuvânt. Nu-mi place când cineva nu se ţine de cuvânt şi nici măcar nu anunţă că nu se poate ţine de cuvânt. Nu-mi place răutatea oamenilor, violenţa, prostia. Acestea merg mână în mână şi trebuie tratate complex, ca să zic aşa. Nu-mi plac oamenii care îl iau pe „NU” în braţe, indiferent de situaţie.