Mihaela Lefterache restaurează artă pentru Muzeul de Artă Vizuală

Are un talent nativ pentru pictură. Este membră a grupului Athanor şi restaurator de icoane la Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi.

Apetitul pentru desen l-a descoperit din copilărie pe la vârsta de 12-13 ani, inspirată fiind de un personaj al unei film ce rula atunci la televiziunea română: „Moştenirea Familiei Guldenburg”.

„Ţin minte că în filmul acela era o creatoare de modă. Îmi plăcea foarte mult ceea ce făcea. Aşa am început să fac şi eu creaţii de modă. Am şi acum desene şi schiţe de atunci. Spre sfârşitul clasei a opta, unchiul meu care a cochetat cu arta, a văzut că am o sensibilitate înnăscută pentru pictură şi m-a sfătuit să dau la Liceul de Artă”, povesteşte Mihaela. 

După absolvirea liceului, a urmat cursurile  Facultăţii de Pictură din Bucureşti. Pentru a trece de treapta aceasta a fost ajutată de Gheorghe Miron, un grafician de excepţie din Galaţi. „Fără ajutorul dânsului, nu cred că aş fi reuşit”, povesteşte artista.

Au urmat  o mulţime de  expoziţii în ţară şi străinătate, precum şi la tabere de creaţii. De exemplu, în Grecia a fost o vreme desenator pe şantier de arheologie.

După absolvirea facultăţii, a lucrat trei ani pe şantiere de restaurare la o firmă din Bucureşti. „Am mers în mai multe judeţe şi am lucrat pe patrimoniu, a restaurat pictură frescă. 

E o muncă foarte migăloasă, prost plătită. Chiria era scumpă la Bucureşti, de aceea, am fost nevoită să revin în Galaţi”, povesteşte Mihaela.

Din 2005 lucrează la Muzeul de Arte Plastice ca restaurator pictură. Este membră a grupului Athanor, constituit din tinerii plasticieni gălăţene. Scopul grupului este acela „de a ieşi din conformismul fiecăruia, de a se autodepăşi, de a ajunge la realizări îndrăzneţe, care să le definească propria identitate artistică”.

De curând, a participat la tabără de creaţie „Alandala” cu lucrarea „Lumea la microscop”. Este vorba de drama planetei Pământ, care a ajuns obiect de studiu în faţa unui microscop.

„În sens metaforic, acest angrenaj prezintă o lupă prin care lumea se vede mai mică, cu aluzie la faptul că deşi populaţia planetei este în creştere şi într-o continuă dezvoltare, totuşi planeta «se micşorează».

Este în fapt un SOS pe care îl transmite «gazda» noastră care se sufocă şi care a ajuns închisă în propria-i dramă”, spune Mihaela.

Pregăteşte o colaborare cu Universitatea de Arte Plastice Iaşi- secţia restaurare şi o expoziţie documentară cu imagini despre două tehnici –tempera şi frescă.

Întrebări şi Răspunsuri:

Sunt apreciaţi artiştii în România?

 „Oamenii  sunt un pic indiferenţi, au alte preocupări. Dar întotdeauna  au fost şi oameni care îşi dau seama că e ceva deosebit, că e ceva frumos. Este şi normal, economia statului se reflectă în viaţa artistică. La noi, arta este un lux”.

Ai pleca din ţară?

„M-am gândit la asta.  Dar nu umblă nicăieri câinii cu colaci sub coadă. Dacă aici eşti cineva şi faci ce-şi place,  acolo trebuie să  iei totul de la zero şi să demonstrezi că poţi. Pe de altă parte, acolo lumea este mai educată, oamenii au mult mai multă deschidere”.

Ce-i place:

Dimineaţa. E un nou început. Îmi place să plimb cu rolele, înainte de a veni la muzeu, în fiecare dimineaţă, fac patru ture de Faleză. Îmi place să-mi savurez  cafeaua. Autenticul, oamenii naturali şi tot ce înseamnă frumos.

Ce nu-i place:

Nu-mi  plac snobismul, prostia şi prefăcătoria. Se pune acccent foarte mult, în această societate dezvoltată, pe crearea unei imagini. Noi suntem unici, nu trebuie să ne lăsăm furaţi de val. Nu-mi mai place faptul că oamenii sunt delăsători şi lipsiţi de speranţa că ei pot schimba ceva în bine.